Ion Diviza

copilul meu dalb
din verde în verde trecând
odrasla naturii

însingurate
crengile coarne de cerb
eros-trofee

nori lăcrimând
gâzele râd sub umbrele
jalea-i departe

cerbi donjuani
veștede funze în coarne
proza iubirii

soare cu dinți
vede-n potirul luminii
proteze de aur

Maria, Virgil, sunt onorat. Eram deprins să-mi vină distinși oaspeți doar la degustarea epigramelor. Frumoase micropoemele/haikuurile voastre. Încerc deci să prelungesc jocul:

ochi de izvor
ciute cu stele-n priviri
beau din potirul luminii

Dacă-i vorba de storuri, Mihai, nu era mai bine să zici \"soare după zăbrele\"? Asta, ca o sugestie, fiindcă merge și cum ai zis tu. Imaginea e foarte sugestivă. O confirmă și comentariile de mai sus.

Am chiar trei vești despre Ion
Si-a luat Seherezadă
Și de-atunci stă sus, pe tron
Nu se mai hazardează…
(Ina)

Hazarda-m-aș, hazarda
Să mai zic o dată da!
Că am zis de multe ori
De mă trec și azi fiori.
Unde cauți, dai de nadă -
Nurii de Șeherezadă.
Despre mine aveai vești
Că-s cu-amorul prin povești???
Dacă m-ai fi prevenit,
Rău te-aș fi înveselit.
Dar și-acum, la spart de târg
Îmi dă dragostea în pârg!...

Ina, cum de am ratat să intru printre primii în această baie de râsoterapie? :) Altă dat să mă previi! Plăcut surprins, dar și mai mult - onorat.

O armată de poeți,
mulți din ei cu epoleți,
cu steluțe aurii
presărate-n poezii...
să le strângem, ne îmbie
hătărât Nancy M. Popa:
viața e pe Agonie,
nicidecum în Europa.

Frumosul meu cu palos lung
Si cu musteata deasa
De cite ori ai adormit
Trebaluind prin casa ?

(Radu Tudor Ciornei)

Poate îți pasă, poate nu
Că nu-s din gospodine,
Dar paloșul, cum vrei și tu,
Îl am mereu la mine!

De vrei sânii dați în pârg,
Tu bărbate, n-ai habar
Câtă vreme și cât sârg
Se consumă la Solar.

(Ca să fiu cu sânii copți
lipsesc două din trei nopți)
(Eugen Blăjan)

Sânii tăi sunt albi ca neaua
Căci pe ei pui feregeaua
Sau îi pârguiești sub lună
Ca să-mi mai lipsești o lună.

Fete multe, minunate
Au program fără păcate,
Eu păcate dacă am,
Toate sunt după program.

Cand e naltă măzăricea
Unii freacă și ridichea,
Meserie... cu umor
Demnă de-un agricultor.

El, mioriticul credul,
Artistul nepereche,
Eu zic că s-a născut fudul...
Dar nu de o ureche.

ODINOCESTVO

ma solitude blanche
singurătatea mea albă
mi soledad blanca
moio beloe odinocestvo

me regarde comme un oiseau
mă privește ca o pasăre
me mira como un pájaro
leleiet menea kak ptitza

perdu parmi les branches
pierdută printre crengi
perdido entre las ramas
mejdu vetveami zatereannaia

la pluie tombe sur ses ailes
ploaia îi cade pe aripi
la lluvia cae sobre sus alas
dojdi liotsea mejdu krîliami

larmes froides
lacrimi reci
lágrimas frías
holodnîe sleozî

larmes noires
lacrimi negre
lágrimas negras
ciornîe sleozî

ma solitude morte
singurătatea mea moartă
mi soledad muerta
moio miortvoe odinocestvo

m’écoute sans mots
mă ascultă fără cuvinte
me escucha sin una palabra
menea slushaet bez slov

sans rêves sans espoirs
fără vise fără speranțe
sin sueòo, sin esperanza
bez mecitî i nadejdî

comme un oiseau blessé
ca o pasăre rănită
como un pájaro herido
kak rannenaia ptitza

par une main cruelle
de o mână crudă
por una mano cruel
crovavoi rukoi

quel automne triste
ce tristă toamnă
qué otoòo triste
kakaia grustnaia oseni

sur mes épaules
pe umerii mei
sobre mis hombros
na moih pleceah


un jour ma solitude
într-o zi singurătatea mea
algún día mi soledad
odnajdî moio odinocestvo

sera un oiseau sans larmes
va fi o pasăre fără lacrimi
será un pájaro sin lágrimas
stanet ptitzei bez slioz

sans cri et sans destin
fără țipăt și fără destin
sin grito y sin destino
bez krika i bez sudibî

seulement un être
doar o făptură
sólo una criatura
edinnoe sushcestvo

qui vole par delà mes pages
în zbor peste paginile mele
que vuela por encima de mis páginas
v poliote nad moimi listami

qui vole par delà mes nuages
în zbor peste norii mei
que vuela por encima de mis nubes
v poliote nad moimi tuciami


P.S. Dragă Ela, ți-am transpus o altă poezie în rusește, cu caractere chirilice, și ți-ai exprimat părerea de rău că nu poți citi, cel puțin, cuvintele. De data asta, traducerea rusească ți-o dau în alfabet latin.

P.P.S. Poate scoți un volumaș în patru-cinci...zece limbi? Colaborare să fie! :)

Fiindcă mi-a plăcut, îți cânt și eu în strună (cu o epigramă în care tu nu ești tu :))

Tu zici: - Maimuța, coborând din pom,
Numai prin muncă se înomenește.
Eu cred că lenea l-a făcut pe om,
Căci leneșii trăisc mai omenește.

Că ai lipici - nici o-ndoială;
Te-admiră mulți pe Agonie,
Toți cititorii dau năvală...
Da-mi lasă de citit și mie.

Cu ridiche și cu mentă
Poanta a ieșit dementă.
Cioacă, bată-te-ar norocul,
Cum ai dres tu busuiocul! :)

Acușica atașez și catrenul lui Alin, ca să nu batem lăturile! :)

Frumosul meu cel deochiat
De mindre fete pe-nserat
Tu oare nu te-ai intrebat
De cite nopti esti tu plecat?
(Daniela Luca)

Am fost la un simpozion,
Ce bine că mă așteptai!...
Mă jur pe numele Ion
C-aveam ședințe în serai!

Vad, la poarta ta cum bat,
Nu atatia... ei, cat...ele,
De ce te-oi fi apucat
Sa promiti ca le dai stele?:)
(Elia David)

Elia, vorbele mele
Le-ai citit se vede-n grabă:
Eu promisei nu doar stele
Ci și-o coșcogea podoabă! :)