îngerul de tortură

e bun și veninul, (con)frate Ioane, în doze mici. Regulat și cu măsură.
De aceea te blestem: mistui-ți-ar subiectul predicatul!

e bun și blestemul, Vasile - mistui-mi-ar subiectul predicatul! -, însă uneori nu strcă să mai arunci și
câte-un atribut, că epitete, slavă Domnului...

nu-mi place din cauza suprasaturarii de ingeri. cred ca intr-un astfel de text mai mult de o singura data nu-si avea rostul repetitia. prea multe teme comune.

Ion, Eugen are dreptate, geme poezia de ingeri...
Vezi ce faci versul 3, prima strofa si cu \"omorandu-ma/ma\" (o inversare?)
Ca text, idee, forma, mie imi place - dar scoate ingerul ala care te chinuieste!:) Dar lasa chinul, ca el e substanta.:)

De acord, Eugen,
uneori redactorul adoarme și atunci pixul își face de cap în toată voia lui. Iar când se trezește redactorul, deja e târziu să mai întreprindă ceva... Rău e că a adormit șe consilierul editorial!...

Elia,
ieri aș fi scris și eu, poate, un asemenea comentariu la o poezie cu îngeri... Acum ce să fac, cum să-l omor, că-i al meu!:) Dacă am să-l omor, chinul va fi și mai mare... A, da! asta trebuie...

Scoate, mai Ioane, acel \"arde\", baga un \"ard\", ca suna ingrozitor de \'pre-gramatical\'! Poezia e interesanta ca \'tipat\', ca si claustrare, dar, te rog, schimba acel \'claustrat\', ca suna atat de \'filfizonic\', atat de \'pretios\', la fel, \'ranindu-te mai dureros\' suna pleonastic, iar sfarsitul ar fi putut fi: \"omorandu-ma doar ma invie\", zic eu. Acum imi dau seama ca aveau altii dreptate cand spuneau ca poeziile mele sunt prea incarcate de simboluri, cu siguranta, iar a ta este la fel.
Cu prietenie,
Daniel

Daniel,
deși nu prea este ce salva, am modificat câte ceva, totuși, la sugestia ta și a Eliei. Aveai dreptate, firește. Mersi pentru sfat.