Nevasta pădurarului

Nevasta eșarfă-și pune,
Violetă și cam lată.
Într-un cuânt putem spune
Cum că este vio-lată.

În codru hoți-și fac de cap
De dragă seară până-n zori,
Dar sunt mai toți cu handicap:
N-au vână de violatori!

Senzații tari a căutat
Și nu le-a dat la toate curs
Dar într-o zi, pe înserat,
Cic-a violat un urs.

Ursul, dacă nu vorbește,
Nu-și putea vărsa amarul,
Dar în brațele-i de clește
Știi tu ce-a pățit ursarul?!

Asa e, zau, in casnicie,
Nu mai conteaza anii scursi.
Te-apuca-asa, o nebunie
Si mergi si te arunci la ursi.

N-ar fi prea mare-acea pomană,
Căci urșii sunt încetinei,
Dar vezi că soața năzdrăvană
S-aruncă-n groapa cea cu...Lei!

După cum ai constatat,
Ce muiere nu vrea-n pat?
Azi se-avântă după Lei –
Ca să scoată dolărei.

Vezi că alta e năpasta:
Cea cu plata e nevasta!...
Pădurarul dacă-i bleg
O să vândă codru-ntreg!

Despre urs tot ea ne spune:
Are forță, dă senzații,
Pe ea laba dacă pune,
Intră codru-n trepidații!

Codrul dacă e vândut,
Tot rmânul e pierdut.
Ne ferească Dumnezeu –
Cu rugă vom fi mereu.

Tot românul...

Argumentu-i concludent
Chiar și pentr-un urs de pluș:
Dacă ai temperament
Faci din laba lui arcuș! :)

N-auzit-ai oare, frate,
Ce cânta femeia-n noapte:
Pentru-o seară cu bădia
Pot să-nfund și pușcăria!