Lanțul căsniciei

Stăpâne, de-aș putea vorbi,
Ți-aș spune sincer că greșești:
Vezi c-ai făcut cu ea copii,
Acum, te chiunie să-i crești!

Deci vinovat ești tu, Ioane,
Dulăul nu te mai respectă,
Căci soața fu mai circumspectă:
Doar ea îi arunca ciolane.

Și lanțul zis al căsniciei,
Ca și al blândului dulău
Sunt două fețe-ale sclaviei;
Nici una nu-i pe gustul meu!

Noi știm că ești \"dulău\" de promenadă,
Și doar un cățeluș cam scrupulos,
Cînd ghearele femeii sînt pe \"pradă\"...
Doar schiauni la soția ta frumos!

A aruncat c-un os,
Stiind ca-i bun de ros,
Sa-i vada din dantura
Dupa ce-i face, o... tura!

Noi știm că ești \"dulău\" de promenadă,
Și doar un cățeluș cam scrupulos,
Cînd ghearele femeii sînt pe \"pradă\",
Doar schiauni la soția ta frumos!

Și lanțul zis al căsniciei,
Ca și al blândului dulău
Sunt două fețe-ale sclaviei;
Nici una nu-i pe gustul meu!
(Luchi Tenenhaus)

De ți-ai luat o muierușcă,
Te pomenești oricum legat:
În casa, de-un picior de pat;
Afară, de un cui, la cușcă.

Noi știm că ești \"dulău\" de promenadă,
Și doar un cățeluș cam scrupulos,
Cînd ghearele femeii sînt pe \"pradă\"...
Doar schiauni la soția ta frumos!
(Dumitriu Florin Constantin)





Când scheaun la consoartă mai frumos,
Să știi că ochii mei sunt tare triști,
Dar eu îi sugerey că-s norocos...
Și printre câine poți întâlni artiști! :)

A aruncat c-un os,
Stiind ca-i bun de ros,
Sa-i vada din dantura
Dupa ce-i face, o... tura!
(Gigi Duru)

Am vrut să fiu cu el milos,
I-am aruncat, dormind, un os,
Când colo, ce mai tura-vura:
În loc de os era... dantura.

„Scăpat din ghearele soției,
Alerg la blândul meu dulău:
- Ia, frate, lanțul căsniciei
Și lasă-mă să-l port pe-al tău!\"

”Lanțul căsniciei” de Ion Diviza

* * *
De când soțul stă în cușcă,
Dulăul mereu o „mușcă”.
El, ducând viață de câine –
N-are os, dar e în pâine.

Chiar de zici că n-are-o doagă,
Mariaju-i sănătos,
Cu soția slăbănoagă
Are-omul... ce mai os!

Ca să te văd nu-mi este greu
Cu lanț la gât și alte ale
Dar cum să-l văd pe-acel dulău
Cu lanțul căsniciei tale?

Nu poți să-l vezi pe cel dulău,
Cu lanț de soț, dormind în perne?
Deduc din asta, dragul meu,
Că nu scrii versuri postmoderne.

Ce-aud acum îmi pare trist
De-acel poet postmodernist
Fi\'ndcă-nțeleg c-a sa soție
Bolnavă-i de... zoofilie

În situația aceasta,
Când traiul meu e-așa precar,
Eu tot mă laud cu nevasta
Că nu și-a luat un soț măgar.

Încearcă unii în zadar
Ideea, nene, să-ți întoarne,
Nu și-a luat un soț măgar,
Și-a luat un cerb cu mândre coarne

Având alături, ca soție,
O căprioară-așa zglobie,
Eram un câine roade-oase,
De n-aveam coarne-așa frumoase.

vreun cerbisor te-oi fi aflind
prin ciutele de munte,Ioane,
ai grija,dara,ca pe rind
si caprioarele-si fac coarne