Epigrame cu pelin

motto:
\"Un carnacior i-am cumparat
Dulaului meu Jerry
Si ma prveste alarmat
Ca Mozart pe SalierI
(Ion Diviza)

iarna sau in pragul verii
Ion stopeaza izvorul
multor boli ce-ar da de Jerry
papand singur... carnaciorul!

Ion da dulaului
un os nu de orice fel
ci-asha cum ii place lui:
fara pic de zgarci pe el.

Ai mai vrea tu, nene Cioacă,
Cârnăciorul eu să-l pap...
Pe-Agonie-atunci, de-o joacă,
Cine și-ar face de cap?!

Ion da dulaului
un os nu de orice fel
ci-asha cum ii place lui:
fara pic de zgarci pe el.
(dumitru cioaca-genuneanu)

Azi iarăși ne vorbești de oase
Și de relații rușinoase.
Eu de dulău și de cățel,
Căci n-am avut de Paște miel.

P.S. Mulțumesc pentru complimente, Genule. Uite că între timp am mai adăugat o epigramă cu dulăi și căței... Inspirat de replica dumitale, bineînțeles...

Când citesc pe Agonie
Epigrame cu pelin,
Am adăuzea un chin –
Parc-aș fi băut tărie!

La tărie suntem tari,
Ne-a călit Siberiada
Și-n prostie temerari
Când Ivan ne-aruncă nada.

Îmbietor ca primăvara,
Ion Diviza reușești,
Să ne aduci în toată țara,
Potop de perle...\"vitejești\"!

Am vrut să-nchei cu (românești) dar e mai mult decît atît...m-au \"uns\" pe suflet,mulțumesc că exiști!

Ai noștri peste tot, ca brazii,
După Urali sau în Carpați,
Poate i-ar îndrăgi și Anzii
De n-ar fi ei prea DIVIZAți.

Mulțumesc pentru cuvinte calde, Dumitre. Sper să ne mai întâlnim... în epigramă.

Multa filosofie s-ar putea face, Ioane, pe marginea optiilor tale despre /pentru neam, dar scumpa e apa, stii bine povestea Nistrului sorbit. Nu-mi pot permite sa o torn aici fara nici o socoteala, mai ales ca - stii bine, deseori ne bantuie cate o seceta de sa te fereasca Dumnezeu. Si atunci vinul e si mai putin si mai tare...
Daca am ajuns sa ne planga de mila papuasii care ne vad doar si permanent DIVIZAți.
Cum il vezi pe om asa si este, chiar daca el de fapt e tocmai viceversa de vicecarza.
Ia sa vedem din cand in cand si partea buna a lucrurilor, ce daca e timp de seceta, de unde sa mai ia moldoveanul si bucata cea de paine pe care sa o poata da la caine.
Din bucata mea de paine am hranit un om si-un caine..., si uite ce a iesit din asta.
Cine e vinovat?
Spune si tu ceva, Ioane, frumos si inaltator, despre papu as.

cand il vede-n pragul serii
pe Ion rozand la os
de-o ora dulaul Jerry
latra cam suspicios

p.s.
Ioane, am fost foarte impresionat de epigramele tale pline de un umor dureros. Sa speram ca vor veni si vremuri mai bune cu o Romanie reintregita si prospera

Papuașii, Dumitre, văd și înțeleg multe, cu mintea lor de papuași... mai puține pot schimba, din păcate.
Cât privește proverbialul motiv al cântecului interpretat de Mihai Volontir, îl pot completa cu ceva:

Din bucata mea de pâine
Am crescut un om și-un câine,
Pâine nu mai coc pe vatră
Fi\'ndcă omul rău mă latră...

cand il vede-n pragul serii
pe Ion rozand la os
de-o ora dulaul Jerry
latra cam suspicios

(dumitru cioaca-genuneanu)

Nu suntem chinezi, deci Jerry
Poa\' să doarmă ca Grivei...
Papuașii cu plăcere
Se mănâncă între ei.

PROGRES

Odinioară, nefiind prea culți,
Umblau de-a valma oamenii desculți
Și azi, când au mai toți o facultate,
Oriunde vezi doar vite încălțate.

---
In ordine geometrica...

O vita se incalta cumva
cu dreptu-n stingu-si tot dadea,
si tot asa se-mpiedica...
o facultate ridica!

Profesori azi având cam mulți
Nu vezi prea des vite desculți,
Doar câte una se arată
Și...tot cu coada ridicată.