Ion Cogan

NOAPTE de Bogdan Sturzoiu Slăvite nun ! Mărită-i miazănoaptea Și-oceanul care doarme, oțelit. Descoperită varsă stele noaptea Și pulberi tenebroase de granit. Un foșnet cald

Uitate timpuri se preling strategic : Oglinzi perfecte-și sparg reflexele-nghețate; Cioburi – gondole plutesc pe Canal Grande… Pierdute vremi mărșăluiesc cohorte, Barbara lor cadență

Într-o oglindă temporală privesc după mai bine de jumătate de veac Și mă revăd...cățărat în copac (!)... După această introducere, un istoric zelos Ar scrie scrupulos Rândurile următoare :

Personajele - vizibile, în ordinea apariției - : Ana (educatoare, îngrijitoare, bucătăreasă), Gheorghiță (copil) Personajele - voci din

Acolo Unde a apărut roua pe platani S-a umezit visul Și-n lacrimi au izbucnit stâncile… …Făclii de stele au ars, temându-se, Parcă, De lumină… Praf din valurile nesfârșitului A scăldat cu

În neștire s-a aruncat zăpada acoperind Bârlogul lui Fuji. Și-a încercat să adoarmă… Demult s-a vestejit și căldura pe muchii De deal; aici veți găsi numai pietre De spațiu Scufundate-n

Torente de alb și plasa de azur, Mi-e inima gheață, mi-e sufletul ciur, Se-adună deasupra-mi ocale de nea, Mă lupt să mă smulg, zăpada e grea. Câmpii de cristal și aer pârlit, Spre

Se plimbă lejer printre noi. Săritor,atât cât este nevoie totul din aproape nimic. Insinuant. Parșiv. Prost de bubuie. Când zâmbește , ai zice că rânjește. De fapt, așa și este. Când râde, colțurile

(1988 – 1989) Capitolul 1 Orășelul își trăia liniștit viața hărăzită de mai marii lui , care pentru

…în prima zi, e de înțeles că s-au înțeles în a nu înțelege și astfel au așteptat ziua a doua care pentru ei n-a mai venit niciodată dar doar pentru ei pentru ceilalți ziua a doua venise pentru că

După o așteptare de numai treizeci de minute (record de punctualitate !) urcă în hodoroaga numită pompos “autobuz” – cu patru reparații la activ – rablă ce se învrednici să oprească în