Poezie
Ninge in inima mea
1 min lectură·
Mediu
Torente de alb și plasa de azur,
Mi-e inima gheață, mi-e sufletul ciur,
Se-adună deasupra-mi ocale de nea,
Mă lupt să mă smulg, zăpada e grea.
Câmpii de cristal și aer pârlit,
Spre ceruri curate mă trag chinuit.
Mă zgârie colții sălbateci de frig,
Căci soarele moare, preapalid covrig.
O pală de crivăț m-aburcă stingher
În spate-i și mintea îmi zice că pier.
O lacrimă rece mă udă pe-obraz
Sunt eu, sau e iarna în jalnic privaz ?
Pe cerul nebun răsare o stea:
Mă doare și ninge în inima mea.
Doar pumnu-i rămase înfipt către cer
Degeaba, că-l frânge năprasnicul ger.
002218
0