Poezie
Muntele Fuji
1975
1 min lectură·
Mediu
În neștire s-a aruncat zăpada acoperind
Bârlogul lui Fuji.
Și-a încercat să adoarmă…
Demult s-a vestejit și căldura pe muchii
De deal; aici veți găsi numai pietre
De spațiu
Scufundate-n neființă…
Fugi și…ascunde-te, Fuji
Să pari ce te crezi,
Spălat de iubire și ploi. Când soarele
Va răsări
Vei înțelege și vremea deznădejdii
Printre arborii de sticlă.
Aici și-a lăsat toiagul puterii și,
Scurtat de povara ei,
Syotami – samuraiul și-a făcut
Harakiri.
…Și au înflorit, jos în văi,
Cireșii…
Acum, călătorule printre stele,
Așteaptă puțin –
Fuji-ți va cere Oglinda de Suflet
Și tu i-o vei da…
…Zăpadă și
Cer de zăpadă…
Îndrăgiți-l pe Fuji dăruindu-i o floare…
002429
0