ion burhan

Bineinteles ca mai sunt de acord, mai ales ca numarul de afisari din ultimele zile a crescut surprinzator de mult pentru nivelul meu. Nu gasesc alta explicatie decat propunerea ta generoasa de a da o haina decenta textului.Ramane valabila propunerea de-a mentiona interventia ta pe text,undeva la subsol,gen:text corectat cu permisiunea autorului de VALI SLAVU.Oricum,e prea putin pentru efortul pe care-l faci.

Hotarat lucru, am si eu un inger pazitor pe aici. Ai dreptate, draga Vali, nu e greu deloc, e foarte greu, mai ales ca l-am mai corectat odata si o spun sa ma fac definitiv de ras pe aici (iar a iesit ce nu trebuie, unde au astia pe :?) . Daca tu crezi ca merita efortul, accept. Te voi cauta la adresa de e-mail. Cu siguranta va rezulta un text nou la care te invit sa fi co-autoare.

Petrut,multumesc pentru semn. Nu incep cu scuze ci doar cu o precizare:textul e vechi iar contextul in care l-am scris atunci e deja istorie.Eram intr-o perioada nefasta cand ,, pianul,, meu era foarte atent controlat ce sunete emite, daca nu cumva face referiri, chiar ascunse despre,, glorioasa,, vreme pe care o traiam. Atunci mi-am propus sa scriu despre... NIMIC, ca o ultima solutie personala impotriva impunerii tacerii , un protest ,in fond.Desigur,poeziile n-au nevoie de explicatii din partea autorului,se sustin sau nu singure.Eram doar curios de impactul cu prezentul ,,agonic,,.Desigur,ma gandesc serios sa actualizez ATELIERUL meu.

Dincolo de lucrurile serioase si explicite cu care ati operat,remarcabile mi se par scenele din planul secund in care intervine autoritatea pentru a reglementa diferendele.O autoritate care seamana izbitor si hilar cu modelul nostru romanesc,ceea ce a si facut, de fapt, posibila atat de usor grefarea totalitarismelor.O autoritate cu iz cazon, care vorbeste rastit, da porunci care nu pot fi comentate ci executate, amenita cu pedepse grele iar cand se abtine de la represiune , trebuie luat ca o dovada de mare toleranta.

Despre acel om primordial este vorba.M-am intors acolo pentru a putea avea o perspectiva mai clara supra omului de azi. Intuitia ta,sigura si concisa a functionat ireprosabil. As adauga la calitatile pierdute de omul modern, asumarea corecta a suferintei ca un dat transfiguratoriu. De vreo 2000 de ani se tot vorbeste de aceasta dar oameni au retinut doar ceea ce le place: cozonacul si ouale rosii. Intre timp murim fara sa intelegem mai nimic dintr-o lume care si-a facut o norma din a-ti impune sa zici Raului, Bine.

Normal ca mi-am aruncat o privire pe pagina ta. E un lucru elementar sa sti ceva despre cel cu care comunici.Acolo am gasit locul tau de nastere. Care ANINOASA,de Muscel sau de Dambovita? De aici intrebarea despre sorgintea umorului tau.De ce m-ar interesa? O sa afli in episodul urmator.

off, gata, am corectat-o si pe asta dar cu SH, s-avem iertare, n-am de unde sa-l iau.Imi cer scuze,ca te-am incadrat la oameni buni;pentru epigramisti e un dezastru sa li se ia dreptul de-fi un pic rautaciosi..in fond,persoane cu suflet mare.Ai un umor spontan,de calitate.E de sorginte muscelean sau dambovitean?
Da,rugaciunea poate fi o cerere. La fel de bine poate fi o multumire pentru binefacerile primite, pentru purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru noi sau o meditatie pe un subiect religios. Rugaciunea ca text public, consacrat, apartine insa sfintilor, acesti eroi pasnici ai omenirii. De aceea spuneam ca aici e vorba doar de o simpla poezie,chiar daca are similitudini cu rugaciunea..Sa nu confundam sacrul cu profanul.

Am revazut textul,cu mare intarziere si am corectat eroarea afurisita care dadea cu toul alt sens.Multumumesc mult pentru intelegere.Inca o dovada ca oamenii buni inteleg ceea ce e de inteles si nu se grabesc sa arunce cu piatra.A numi insa aceasta umila poezie ,,rugaciune,, ,e prea mult pentru mine. Pana acolo e o mare de sfintenie si asta fara a mima smerenia.Ce bine ar fi sa fim consecventi mesajului pe care-l transmitem!

deoarece ,dupa cum bine ati sesizat,e vorba despre o trezire,care, dupa cum stim ,nu e prea placuta nimanui si exista tendinta de-a nu o lua in seama,orice sugestie privind un impact mai puternic al textului,in acest sens ,e binevenita.

incepi abrupt cu o concluzie inteleapta, mai mult decat necesar de precizat in incalceala babilonica a ideilor contemporane:da, lumea este sub controlul Celui de Sus si niciun fir de iarba nu se misca far stirea Lui.Subtitlurile sunt extrem de interesante si pune in valoare si mai bine textul,aducandu-i noi semnificatii.Se simte o cultura religioasa bine asimilata care alaturi de harul scriitoricesc de-a surprinde cu aspecte inedite,dau nastere unui text deloc formal si deloc conformist.Remarcabila descrierea spiritului ,,tomist,,,,a decaderii spirituale in absenta revelatiei.Un text remarcabil,care poate deschide multi ochi peste care au crescut solzii indiferentismului religios sau ai conformismului caldut.
cu stima,
ion burhan

multumesc pentru vizita crestineasca,doamna Branoiu.Lumnina INVIERII fie cu noi toti,acum,oriunde si intodeauna.In acea mare carte din mica mea poezie era vorba despre Dragoste,singurul adevar neconformist care nu se poate transforma in sabie..Acea Femeie aduce in fata noastra ,a tuturor, acea carte NASCUTA DIN DRAGOSTE PENTRU OMENIRE.DRAGOSTEA care nu moare niciodata,chiar tradata fiind de nesinceritatea omeneasca ce-i aplica sarutarea falsa,doar pe... coperta.Gestul ritualic al tradarii dintodeauna al adevarului.

un vechi luptator anti-bolsevic,parintele Justin Parvu,trimite un emotionat apel catre presedintele Basescu pentru acordarea cetateniei fratilor basarabeni,greu incercati in aceste ziel ale Saptamanii Patimilor.Puteti citi mesajul intrand prin:razboi intru cuvant.

Valentin si Alexandru,va multumesc pentru trecere.Din pacate eu nu scriu programatic,mi-am pastrat,pana la aceasta varsta(52)dreptul de a nu deveni scriptoman si ma tem ca n-o sa reusesc sa mentin constanta o exigenta fata de mine insumi...Chestia cu exigenta mi-aminteste de bietul meu tata,taran de la munte care ma sfatuia ori de cate ori plecam de acasa:,,baiete,cand pleci in lume sa ai mereu in buzunar o batista ca poate-ti curge nasul,,.Inca nu m-am decis sa-mi cumpar batista aceea pana acum.

Anton,
comentariul tau sustinut de referinte din presa germana e comparabil cu deschiderea unei ferestre intr-o incapere cu aer inchis si viciat,unde toata lumea se fereste sa spuna adevarul.Asa este,mai devreme sau mai tarziu,aceasta unire trebuie sa se infaptuiasca iar regimul de la Chisinau se simte amenintat de pierderea privilegiilor dar si de efectul de bumerang al pozitiei anti-romanesti pe care n-a pierdut niciun prilej s-o afiseze,pentru a da semnale clare de obedienta fata de Moscova.O Moscova care nu mai e atat de interesata de dovezi de slugarnicie ci de obtinerea unor avantaje economice contra protectorat.Curand,daca regimul lui Voronin nu schimba macazul,va deveni un regim condamnat la izolare,pentru ca nu mai e ,cum se zice pe la noi,nici cu vii nici cu mortii.

da,Nicolae Popa,nimic nu prezinta mai mare interes pentru o fiinta umana normala decat LIBERTATE,LIBERTATE.Da-le naibii de facturi. Nu traim pentru ele,cum zic unii.La auzul acestei incantatii magice orice suflet nepervertit tresalta.Tineretul vostru admirabi are instinctul normalitatii intact,spre deosebire de cei varstnici care au exersat indelung o pseudo-existenta sub semnul compromisului si al supravietuirii cu orice chip.Ei sunt cei terorizati de facturi.Si eu am trait momente unice la revolutia noastra, cand bucuria libertatii depasea teama de moarte.Peste noi,tinerii de atunci, zburau gloante adevarate,mirosind a moarte dar nu ne mai pasa ce se va mai intampla cu noi daca lucrurile vor lua o alta intorsatura.Momentul cand fiinta umana revine prin curaj la demnitatea ei divina si nu se mai teme de moarte e unul din cele mai inaltatoare clipe dintr-o viata de om.
Iti daruiesc,tie si prietenilor tai,spre intarire,aceste versuri ale unui poet roman:
CEL CE-SI POARTA JUGUL SI-A TRAI MAI VREA
MERITA SA-L POARTE SPRE RUSINEA SA.

cu iubire fraterna,alaturi de voi

ion burhan.


P.S.
Doamne ajuta,ca mai-marii vostri sa nu scoata mitralierele in strada si sa avem parte de un PASTE insangerat.DOMNUL PACII fie cu voi!

Domnule Manega,
ma bucur ca ati scos la lumina acest episod din viata lui CEZAR IVANESCU,pentru ca intradevar intre cei doi scriitori a fost o relatie autentica maestru-discipol.O relatie plina de rafinament ,inaccesibila spiritului superficial de azi,intemeiata pe un vechi principiu,venind din marile culturi orientale si trecand prin traditia patristica.Da,CEZAR,la inegalabilele seri de la Numele Poetului,la care cred ca si dumneavoastra ati participat,ne oferea adesea, practic, inegalabile lectii de intelepciune zen.Un maestru zen nu-ti ofera niciodata solutia si nu te obliga sa iei notite.El spune:stai langa mine si taci.Daca vorbesti vei fi ca un pahar plin in care nu mai poti pune nimic.Pana la a percepe aceasta drept o milogeala sau servilism mai avem multe trepte de coborat.Vechea relatie maestru-discipol se intemeia in primul rand pe o apreciere reciproca.

Multumesc de trecerea pe aici,doamna MARIA si multumesc de apreciere.N-am facut decat sa-mi exprim solidaritatea cu cei din neamul meu, cu cei numiti de Petre Tutea,ilustrul meu vecin muscelean,drept OAMENI ABSOLUTI,taranii.Ei au fost si vor fi mereu tinta tuturor ingineriilor sociale pentru ca sunt vesnic subversivi:vor sa fie lasati in pace sa-si vada de ale lor.Atat.Nu-i de mirare ca-mi impartaseste un anumit punct de vedere un om care nu mai este in tara.Daca stai numai in ograda ta,crezi ca totul e in ordine.Numai cand mergi si te uiti din ograda vecinului vezi mai bine ce nu e la locul lui.Nu stiam de acel Regulament, oricum e un mare chin pentru mine sa scriu digital, am invatat tarziu sa merg pe bicicleta asta. Multumesc mult pentru sfat,ma voi conforma grabnic.
Cu stima,
ion burhan

ma bucur ca aceasta vechitura scrisa prin anii 80 mai poate trezi astazi un pic de interes.in acea vreme scriam poezii anti-sistem ,cu ,,soparle,, dar se pare ca nevoia de ,,minciuna,,ca manifestare a libertatii spiritului uman amenitat de conformism si mai nou de iluzia corectitudinii politice,e o necesitate umana eterna.ma gandesc deja,de la o vreme la o noua slefuire a textelor de atunci.multumesc VALENTIN si LIVIU pentru trecere.

iaca pozna,ca s-a strivat prastia,domnule silisteanu,tocmai cand incepuse sa traga bine la tinta.si astia sunt Ei?

In primul rand ma bucur ca dezbaterea acestui subiect s-a dezghetat,pentru ca e esential sa stim adevarul despre cel mai mare ziarist si cea mai mare constiinta romaneasca pe care am avut-o.Ma doare cand facem jocul ne-prietenilor nostri ignorandu-ne valorile care ne-au dat coerenta si ne-au facut sa nu ne spargem in mii de cioburi precum oala de lut a profetului IEREMIA.Pentru PACATUL DEZBINARII,al lipsei de coerenta ca neam,Dumnezeu hotara in vechime,prin voceA profetului, o sentinta ca aceasta:,,Tocmai asa voi zdrobi pe poporul acesta cum se sparge vasul unui olar,fara sa poata fi facut la loc.,,-IER.19,11.
Eminescu,ziaristul, e profetul nostru.Scriitorii,in general,prin faptul ca sunt deschisi inspiratiei ca taina divina,pot deveni CONSTIINTE DE NEAM,dupa voia divina care nu doreste nebunia construirii noului turn BABEL.STIM CU TOTII ARHETIPUL ACELEI INTAMPLARI STRAVECHI SI CONSECINTA EI NEFASTA.Nu stiu de domnul Miron MANEGA,sunt un ins fara contacte in lumea literara oficiala,dar e binevenit in tabara acestei idei.