Un (rr)om de treabă
Prin anii `70, când cu chiu cu vai înjghebam un liceu ...mecanic (de pe lângă o uzină tot mecanică), printre sutele de țânci de-a noua unul se detașa de la o poștă. N-aveai
Ia mămăliguță cu sare,
La mama,
Păsăruică-pui
(Îmbia cucuveaua,
În puterea nopții,
Lița Floare)
Și du-te,
Că poate ai de cântat
Prin pădure
Ori pe unde
O-i ști
Numai tu!...
Gobaia
Anuța
-Valiu, valiu, nu mai poci!
O auzeam ades pe-Anuța lui Vasile.
(Nici valiu, nici poci
Nu erau cuvinte de pe la noi ;
Le-aduse Anuța, după război,
Odată cu sipetul de zestre,
Din
Femei bolnave
Generalul Trifan Tănase
(TT-ul, îi spuneam noi,
soldățimea,
normal, în lipsă),
de pe la trei noaptea
începea să se frăsuiască,
uite așa, în pat,
când pe-o parte,
când pe
Casa noastră era la No. 134,
la capăt de hudiță,
și după noi se începea
din nou cu No. 1,
da` era Vascaniul, alt sat.
Pe atunci nu erau numere cu Bis,
parcă văd și acuma
plăcuțele albastre
Greu le-a venit gârleștenilor, fără preot în sat, aproape un an, după trecerea la cele veșnice a părintelui Costea. Speranța era, ca din următoarea vară, când se dau examenele de absolvire a
Cred că era prin `70,
ba nu, îmi aduc bine aminte,
prin `67, pentru că mai an
se scoseseră avorturile.
Oricum, pe hudița noastră
glodoasă
nu se știa de Decret,
că din fiecare chichineață
din
Frică
Mariei lui Cotarcă-i era frică
Să intre singurică
În păpușoii gostatului,
Crescuți ca pădurea,
La strâns buruian
(Nutreț pentru vite);
Putea fi mistrețu
Sau vreun nebun de
Fierătanii
Hâtu Grăuroaicei era ceferist
Și nu ieșea defel din tură
(Douăsprezece cu douăzecișipatru)
Cu mâna goală:
Aducea pe umeri,
Tocmai de la gară,
Câte vreo cuplă de vagon,
Manivele
Costache-al lui Furtună,
În tinerețe, temut hoț de cai,
Nu-l primea pe popă
(Nu voia în rai).
Nici cu Ajunu’
Și nici cu Boboteaza,
Popa Grigorescu
Nu-i trecea
Tot la trei sâmbete,
Mara lui Neculăieș
își îmbăia fetele,
tustrele,
în covata mare, de lemn,
după ce,
mai înainte, turna
două ceaune
de apă fierbinte
și, apoi, o potrivea,
cu rece -
Teoretic e simplu,
însă, practic,
s-o recunoaștem,
nu-i deloc comod
să ne angajăm în discuții
cu morții,
fie și, doar așa,
de complezență ...
Lucrurile se complică
atunci când