Greu le-a venit gârleștenilor, fără preot în sat, aproape un an, după trecerea la cele veșnice a părintelui Costea. Speranța era, ca din următoarea vară, când se dau examenele de absolvire a
Tot la trei sâmbete,
Mara lui Neculăieș
își îmbăia fetele,
tustrele,
în covata mare, de lemn,
după ce,
mai înainte, turna
două ceaune
de apă fierbinte
și, apoi, o potrivea,
cu rece -
Teoretic e simplu,
însă, practic,
s-o recunoaștem,
nu-i deloc comod
să ne angajăm în discuții
cu morții,
fie și, doar așa,
de complezență ...
Lucrurile se complică
atunci când
Casa noastră era la No. 134,
la capăt de hudiță,
și după noi se începea
din nou cu No. 1,
da` era Vascaniul, alt sat.
Pe atunci nu erau numere cu Bis,
parcă văd și acuma
plăcuțele albastre
Cred că era prin `70,
ba nu, îmi aduc bine aminte,
prin `67, pentru că mai an
se scoseseră avorturile.
Oricum, pe hudița noastră
glodoasă
nu se știa de Decret,
că din fiecare chichineață
din
Femei bolnave
Generalul Trifan Tănase
(TT-ul, îi spuneam noi,
soldățimea,
normal, în lipsă),
de pe la trei noaptea
începea să se frăsuiască,
uite așa, în pat,
când pe-o parte,
când pe
Ia mămăliguță cu sare,
La mama,
Păsăruică-pui
(Îmbia cucuveaua,
În puterea nopții,
Lița Floare)
Și du-te,
Că poate ai de cântat
Prin pădure
Ori pe unde
O-i ști
Numai tu!...
Gobaia
Un (rr)om de treabă
Prin anii `70, când cu chiu cu vai înjghebam un liceu ...mecanic (de pe lângă o uzină tot mecanică), printre sutele de țânci de-a noua unul se detașa de la o poștă. N-aveai
Costache-al lui Furtună,
În tinerețe, temut hoț de cai,
Nu-l primea pe popă
(Nu voia în rai).
Nici cu Ajunu’
Și nici cu Boboteaza,
Popa Grigorescu
Nu-i trecea
Fierătanii
Hâtu Grăuroaicei era ceferist
Și nu ieșea defel din tură
(Douăsprezece cu douăzecișipatru)
Cu mâna goală:
Aducea pe umeri,
Tocmai de la gară,
Câte vreo cuplă de vagon,
Manivele
Frică
Mariei lui Cotarcă-i era frică
Să intre singurică
În păpușoii gostatului,
Crescuți ca pădurea,
La strâns buruian
(Nutreț pentru vite);
Putea fi mistrețu
Sau vreun nebun de
Anuța
-Valiu, valiu, nu mai poci!
O auzeam ades pe-Anuța lui Vasile.
(Nici valiu, nici poci
Nu erau cuvinte de pe la noi ;
Le-aduse Anuța, după război,
Odată cu sipetul de zestre,
Din
IG