ion a

propunerea mea devalorizeaza steluta cu 300%
astfel, o steluta devine vizibila doar atunci cand de fapt au fost acordate 3 stelute pentru acelasi text, de catre 3 membri diferiti

obinem prin asta urmatoarele:

1. entuziasmul unora dintre membri este automat anihilat. nu mai conteaza cate stelute acorzi pentru ca este necesara concordanta a inca doi membri

2. posibil ca asta sa determine comentarii mai judicioase, daca esti intr-adevar entuziasmat de un text vei incerca sa-i convingi si pe altii

3. reduce inflatia de stelute cu 300% astfel ca un raport dupa numarul de stelute ar putea chiar sa afiseze texte in general valoroase

scandalul asta de fapt are rost. regulile site-ului, asa imprecise cum sunt, nu se aplica uniform.
zicea Omer pe undeva ca trei sferturi din toate comentariile intra in doar 3 categorii:

1. mi-a placut ca n-am cuvinte
2. prietene, te pretuiesc si te iubesc
3. uite ca pot si eu sa scriu versuri ca ale tale

iar faptul ca unora li se permite asta iar altora nu, cade si ea prost la *imaginea exterioara careo creaza... pentru cei care intra ocazional sau pentru noii veniti*

daca tot e sa luam partea cuiva, de data asta o iau pe cea a lui Radu, care a reusit sa explice clar ce s-a intamplat, fara sa favorizeze pe nimeni. imediat apoi ma intorc si ma iau de el, deoarece aceste momente de transparenta politica sunt rarisime. cel mai adesea hotararile cenzorilor si ale editorilor par a fi arbitrare si rareori, daca vreodata, sunt oferite explicatii. asta provoaca animozitati, in special atunci cand este vorba de *promovari* sau *retrogradari*

articolul Neisei este plin de verva si caldura umana si indeplineste o functie absolut necesara: aduce in prim-plan probleme reale ale sitului si angajeaza discutii pentru rezolvarea lor. e greu sa stabilim criterii exacte pentru acordarea stelutelor *pozitive*, insa foarte usor pentru cele negative: in situatii cu totul exceptionale, cum ar fi plagiatul sau atacul la persoana

iar pentru stelutele pozitive, am mai propus in trecut *bancnota de trei stelute*. tehnic nu este greu de realizat.
sa zicem ca avem un tabel numit *stars* si o coloana numita *propStar* ( [propStar] [int] NULL ), unde sunt inregistrate numarul de stelute pentru fiecare text. adaugam o coloana numita *realStar* a carei default value este valoarea *propStar* impartita la 3 ( [realStar] AS ([propStar] / 3) )
apoi, tot ce avem de modificat pe pagina web este sa folosim valoarea din noua coloana in loc de cea veche, cum ar fi:

if myQuery.realStar >= 1
<img src=http://myServer/images/star.gif>

genul de text pe care visam sa-l citesc pe vremea lui ceausescu, insa nu venea niciodata, nici macar *din afara*
merita asteptarea? merita :)

naratiune poetica unde lirismul este mereu sabotat de prozaismul meschin al micilor manevre cotidiene. umorul negru, uneori suprarealist, limbajul frust, ingrosat, atragerea cititorului intr-o intimitate complice personajelor, fac parte din recuzita acestui text de exceptie.

cateva pasaje suna a *cheap shot* satiric: *pe una tocmai ateriza Sputnik de pe cealaltă pleca Apollo*, *prin vaginul tău s-a plimbat tot continentul negru mai ales sudul că era mai comunist*

le asteptam pe urmatoarele!

Liviu: este desigur un text dificil, incifrat, insa nu mi se pare deloc *pasaresc* sau daca preferi, ermetic. cred ca e pur si simplu vorba despre viata vazuta ca mimetism suprem (un peste mare/ care dupa ce te inghite.../ se strange-ntr-un peste mai mic) urmand principiul necesitatii (dupa forma ta, cu celulita si coaste/ cu vinisoare albastre si/ semne din nastere) sau al dorintei (fii atent pana inspre forever/ la ce-ti doresti... sa nu zamislesti/ un peste de casa-masa cu patru ferestre). tot acest mimetism fie camufleaza disperarea incertitudinii ontologice (booom!... legendara-ntrupare de peste-fereste... de-ntamplarea prolixa/ naprasnica/ blestemata si/ simultana) fie pregateste transmutanta finala (*prolixa* ar fi cheia) in cuvant, in jocul secund

discursul este eliptic insa nu pana acolo unde sa fractureze ideea. iar golurile argumentatiei mi se par a genera fertile conotatii.

*(freudian lamentabil neacreditat)/ cateodata chiar si la ce-ai mai visat/ in stravechime* ar fi un ADN psihologic servind drept matrita secunda celui biologic, simpla aluzie la Jung

Adrian: daca poti sa scrii *50 de pagini in genul asta* promit sa dau eu votca, basca stelutele...

realitatea mitofaga devenind propriul mit, complicitatea prolixa a biologiei, psihologiei, istoriei in aceasta lume-monolog. scriitura densa insa limpede, tehnica de-acum matura, cred ca imi place cel mai mult din poeziile tale de pana acum.

sunt bucuros ca pari a te fi decis sa inaintezi pe acest teren nou pentru tine, unde limbajul postmodernist se sprijina solid pe tehnica acumulata anterior.
cum e si firesc atunci cand abordam un stil nou, executia poate parea putin mai superficiala, preocupata mai mult de limbaj decat de substratul emotional. insa sunt convins ca foarte curand vei reusi sa fuzionezi lirismul autentic din poeziile tale *clasice* cu noua forma de expresie.

spor!

Dora, te asigur ca si pentru mine a fost doar o discutie de principiu. de fapt, am mai abordat subiectul asta in trecut, cu la fel de putin succes. am vazut aici doar o ocazie sa incerc un unghi nou, fara nici o legatura cu poeziile aflate in top la momentul respectiv

Stefana, atata vreme cat comitetul ar fi ales prin vot deschis si repetabil, nu vad de ce ar provoca ulterior *discutii si contestari si paracontestari*

eu sustin in continuare ca nu vom fi luati in serios pana cand nu vom gasi o formula simpla si rapida de a oferi cititorilor textele noastre cele mai valoroase.

iar initiativa publicarii *paper* a unei antologii de texte aparute pe site mi se pare contrara spiritului acestui grup. in plus, ofera amunitie detractorilor prin faptul ca imaginea proiectata este aceea a unui grup *internet* care isi cauta validarea in lumea *paper*

placut ambiguitatea dintre verbul *a fi* si *a fura*, inventivitatea din *tu te ascunzi de/ eu mă izbesc* si calitatea de icoana mecanica din *buze mișcătoare:/ dă-ne, Doamne, întâlnirea în viața următoare*

ultimul vers parca strica atmosfera, atat *pescarusul* cat si *daimonul* parca prea au fost supralicitate in ultima vreme

cum probabil era de asteptat, mie imi place, ma duce cu gandul la muzica lui Sibelius. enuntul impersonal si enigmatic permite o desfasurare lirica a ideii filosofice (in singuratate, nimicul pur poate deveni un surogat al emotiei - cel putin asa am citit eu)

strofa dintre paranteze mi se pare superflua

as fi foarte curios cum ar suna daca ai adauga un substantiv sau adjectiv urmat de o cratima inaintea primului cuvant din poezie...

cu urechea lipita de zid
ascult
vuietul amintirii

presupun ca si Radu are anumite retineri cu privire la statistici, ar fi relativ usor sa creeze o pagina de rapoarte clasificand textele dupa afisari, numar de comentarii, stelute, pe perioade de timp variabile, cu link-uri cu tot (poate ca pagina exista deja :))

insa este posibil ca existenta statisticilor sa provoace un *efect heisenberg* (marind si mai mult distanta dintre autorii cei mai cititi si ceilalti)
la fel de posibil ar fi sa incurajeze aparitia de noi strategii pentru imbunatatirea pozitiei statistice, lucru care ar influenta si mai mult dinamica sitului in favoarea politicii

e o problema binecunoscuta pe site dificultatea de a identifica textele valoroase, lipsa unei *carti de vizita* pentru cititorii veniti din afara. o metoda ideala pentru asta ar fi existenta unui juriu compus din persoane care nu activeaza pe poezie.ro insa din motive evidente (in special numarul total al textelor) asta nu pare posibil

o alta solutie ar fi alegerea unui colectiv de redactie care sa selecteze lunar textele cele mai bune. din cat imi mai amintesc eu de la cursul de sociologie, liderii formali ai oricarui grup rareori coincid cu cei informali. liderii nostri formali (cenzori si editori) sunt numiti, presupun, pe baza unei combinatii de criterii administrative si literare: seriozitate, timp disponibil pentru activitatea pe site, numarul si calitatea comentariilor, etc. in cazul unui colectiv de redactie, criteriile ar trebui sa fie predominant literare (calitatea comentariilor, texte publicate in volum sau periodice, premii literare, etc). pentru a permite accesul liderilor informali la acest colectiv de redactie, selectia lui ar trebui facuta prin vot deschis, asemanator concursului de epigrame, si repetat periodic, sa zicem la 3-6 luni

textele selectate ar putea fi prezentate apoi in forma unei reviste lunare, incluzand si comentarii/prezentari facute de membrii colectivului redactional

informatia exhaustiva si precizia unui profesionist combinate cu claritatea si logica expunerii caracteristice unui profesor de exceptie.

la fel ca un bun scenariu, m-a tinut cu sufletul la gura...

un fel de parodii si nu prea, poate e timpul pentru inca un nume: parku :)

cel mai mult mi-au placut cele cu musca, in special *o musca pe marginea* dar si *vivere pericolosamente* si *la vida es sueno*

ce surpriza, desi am mai intalnit in poeziile tale acelasi simt acut pentru lumea copilariei. o parabola a recuperarii sinelui total prin credinta in magic a copilului, inca ascuns undeva prin visele fiecaruia. si faptul ca *destinul*, *placuta* gravata de la intrare, este doar o obisnuinta, exista doar prin perceptia privitorilor.

excelenta!

o poezie unde autoarea ramane oarecum detasata afectiv de propriile metafore. insa versul final ofera cheia acestui procedeu: depersonalizarea nu este a poeziei ci a omului confruntat cu *linistea*

nu prea inteleg de ce ai incadrat-o la *Vizuala*

dezinvolta, sincera, permeata de acea putere de convingere pe care ti-o pot conferi doar emotiile simtite cu adevarat

bravo motzocel!

*se scutura de zile calendare* reverbereaza in toata poezia, ecouri concentrice de emotii complexe, perfect augmentate de imagine

Radu, toate sectiunile din site folosesc fonturi fara serif, cu exceptia textelor. pentru textele lungi, in special, fontul cu serif devine obositor pentru ochi. nu s-ar putea sa-l schimbam?

imi place foarte mult naturaletea cu care ideile filozofice sunt introduse in text, nici o urma de crispare sau ostentatie. fiorul liric apare chiar din aceasta tensiune sinestezica dintre ratiune si emotie iar finalul ancoreaza totul in concretetea gestului literar