In tăcerea perfecta,
Construita din petale albastrii,
Ma invart in miros de iasomie.
Deschid usile bantuite
De frescele inghetate
Si cad in galbenul lui Van Gogh.
O mana ma trage
Si cu
Ma priveste in ochi cu resemnare si repros.
Dar nu vede ca tineretea mea
E tatuata de ridurile tristetii.
Neliniste - ma zbat in propriul meu gand,
Incercand sa-mi temperez trairile.
Ma daruiesc
Atinge-mi fiinta
Care se-nvarte in haosul gandului sau.
Arata-mi calea
Si intregeste-o in universul tau.
Lasa conturul mainilor noastre
Sa se imbine in contemplarea privirilor.
Urmareste-mi
Imi plonjeaza in ganduri versuri sacre
Scrise cu penita inmuiata-n sange.
Ochi de sticla se holbeaza prin gaura usii
La existenta de cerneala a sufletului meu.
Incerc sa inaintez,
Dar genunchii
Ma pierd in umbra cercurilor patrate.
Liniile se unesc,ordonand haosul
in triunghiuri virtuale
ce degaja foc si lumina.
Focul ce urca in spirala
se uneste, deschizand ochiul mintii.
Soptesc
IB