Poezie
deodată, timpul
1 min lectură·
Mediu
nu țin minte să se fi făcut toamnă, deodată un aer
foarte rece m-a prins de mână și m-a strâns, m-a prins
de umeri și m-a strâns, iar la malul mării, la malul
mării aș putea să jur că un cal plescăia cu potcoavele-ntr-un val, iar acolo
pe plajă, iar acolo pe plajă, știu sigur că o fată
făcea un castel ud și rece, un castel ud
și rece și foarte aproape de val
nu țin minte că s-a făcut toamnă,
țin minte doar o poartă
rece prin care ar fi trebuit să mă separ
timpul, atât țin minte, timpul e o fuga noaptea fără felinar
021465
0
în speranță de fluturi...
cu plăcerea lecturii,Ioan.