Poezie

deodată, timpul

1 min lectură·10 martie 2015

Mediu

nu țin minte să se fi făcut toamnă, deodată un aer

foarte rece m-a prins de mână și m-a strâns, m-a prins

de umeri și m-a strâns, iar la malul mării, la malul

mării aș putea să jur că un cal plescăia cu potcoavele-ntr-un val, iar acolo

pe plajă, iar acolo pe plajă, știu sigur că o fată

făcea un castel ud și rece, un castel ud

și rece și foarte aproape de val

nu țin minte că s-a făcut toamnă,

țin minte doar o poartă

rece prin care ar fi trebuit să mă separ

timpul, atât țin minte, timpul e o fuga noaptea fără felinar

021.482

ioana vaduva. “deodată, timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-vaduva/poezie/14067170/deodata-timpul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

timpul ne țese înveliș de cocon
în speranță de fluturi...

cu plăcerea lecturii,Ioan.

IV ioana vaduva✓12 mar. 2015

Frumos, va multumesc!