dintr-un nor indiferent, ploaia

dintr-un nor indiferent, ploaia cade egal, ca o cortină grea peste ultimul bis.

dintr-un nor pasional, ploaia cade în valuri și forme, ca pânza de catarg peste ultima stâncă.

eu și ploaia avem în comun milioanele de ochi transparenți prin care facem văzută lumea.

de fiecare dată, pe măsură ce suntem.

nu există, nu există iubire.

există doar un tort de nuntă cu statui pe punte, nori de frișcă și o ploaie care curge peste mire.