Poezieurban

14

1 min lectură·14 februarie 2005

Mediu

Incifrandu-ne in buzele noastre ,

sunt inca un rest al impartirii la doi

Dar tu nu stii asta,

esti prea obosit sa ma vezi nemiscata,

sa rasucim amandoi psalmi sub degetele retorice

intr-un alpinism al tandarilor.

#urban

024674

Despre aceasta lucrare

Autor: Ioana scrie
Tip: Poezie
Cuvinte: 36
Citire: 1 min
Versuri: 6
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ioana scrie. “14.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-scrie/poezie/106267/14

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Camil Camil✓2 oct. 2005

Ideea de ascensiune, esti ceea ce a mai ramas dintr-o idila. Dragostea e criptica, tu nu o poti dezlega, esti doar \"restul\" care observa totul, care sufera si constientizeaza. Cuvantul biblic-ideea de dragoste pura, unirea degetelor-uniunea energiilor. Pierderea se transforma, Ioana, in nou, in spontaneitatea noului.

Alexandru Dan-Alexandru✓29 mar. 2005

mi se pare prea aproape finalul poeziei, trebuia sa mai lungesti putin. asta e doar parerea mea. in rest....imi place foarte mult textul tau. ti-am citit toate textele, iar acesta a fost unul din cele mai frumoase.
raman cu ochii pe tine si cu prea putin timp de comentarii

Acțiuni rapide

← Toate textele lui Ioana scrie Caută texte similare

Despre autor

Ioana scrie

@ioana-scrie

0 urmăritori

OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine. ♢ Expr. (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. ♢ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ♦ Persoană matură. 4. Bărbat. ♦ (Determinat de „meu“, „tău“ etc.) Soț. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelației boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. homo.

Vezi profilul