20.05h

Zori de zi. Râsete, râs pronunțat, râs grotesc. Un bec coboară din înalt. Nu este nici cameră de spital, nici râul Mississippi, se va vedea mai târziu că este o bibliotecă. În spatele spectatorilor se deschide o proiecție video cu aceeași cameră care ar putea fi și o librărie după cum se foiesc oamenii înăuntru. Aceeași M (încă fată și încă nedezbrăcată ca alte dăți) se uită atent în cameră. Strânge ochii ca și cum ar vrea să bată prin țestoasele care-i traversează uneori creierul insuportabil. M (bate ușor cu degetul în cameră, apoi începe să se comporte din ce în ce mai mult ca un bărbat, zguduie camera și o darâmă) : E cineva acolo ? (imaginea picioarelor ei goale, alți oameni trecând, staționând) Becul care a coborât luminrează Graalul în care M, culcată, își mângâie sânii. Cântec de leagăn în surdină. M: Dacă aș începe să-ți spun că te mai am încă pe sub pielea ascunsă dintre degete, n-aș minți așa cum am tot continuat să fac. (râde) Întâi mi-au luat iarba de sub tălpi și de sub nări. M-am lăsat pe mâna lor crezând că mă vor vindeca de orice adiere de tine. (devine serioasă) Atunci au început să se plimbe țestoasele. Una câte una. Au țâșnit din sfârcurile mele. Alți sâni care explodează. Proiecția s-a mutat în dreapta publicului. Cadrul cuprinde aceleași picioare parcă puțin mai obosite ale lui M. Se dezbracă de fustă. Se aude doar glasul ei. M : Când eram copil mergeam goala prin casă. Așa am murit prima oară. (o mână de femeie bătrână sustrage din cadru fusta. Se scarpină pe pulpă cu degetul mare de la picior) Din Graal, M aruncă o pușcă. Apoi se apleacă peste margine desfăcând o portocală. M ( sunet din stradă, voci de oameni, pași, motoare) : Apoi mi-au dat jos veșmintele, mi-au scos ochii și te căutau bine. Eu te ascunsesem, însă. (urlă cu portocala între dinți) : Aaaaaa_aaaaaa !!!aaaaa & aaaaa – acolo nu era decât sperma ta. Așa e corpul meu construit ; acolo se strângea ea de fiecare dată când făceam dragoste. (M are un orgasm semi-nihilist, semi-heracliteic, semi-complexul Electrei. Între timp : proiecție pe stânga). Camera prinde picioarele lui M în spatele cărora alte perechi de picioare dansează pe o muzică mută. Pe jos sunt câteva clame de păr, o eșarfă, un balon de spumă. M își dezbracă bluza. Vorbește în vreme ce îndepărtează cu piciorul obiectele din imagine : Când eram copil m-au obligat să mănânc tot din farfurie. Aceasta rămânea goală. Mă plimbau cu mașina. Mie îmi plăcea să mă dezbrac. O făceam cam peste tot. Voce (în sală): Să fii cuminte M! M (aruncând cu grenade dezamorsate în toate părțile): Mi-au scos inima trăgând cu forță de aortă. N-au găsit decât ceasul tău de mână. Voce : Spală-te pe dinți, M ! M (aruncând cu frunze): Mi-au scotocit creierul jupuindu-mi nervul sciatic. N-au gasit decât un falus imens. Voce: De ce ai mâinile murdare, M ! Ce-am vorbit eu în seara asta cu tine ?! M (surâs criptic): În misandrinismul meu inexistent, penisul tău se cuibărise între o sinapsă și o respirație și se intesectase cu un « je est un autre ». Voce : Vise plăcute ! M (greață) : Mi-au scos bucată cu bucată intestinele. Erau pline de semantică. Apoi a urmat partea dureroasă fizic : uterul. (vomită) Proiecție . M scoate chiloții. Trage cu piciorul în cameră. Imaginea tremură. Oameni în spate citesc. Zgomot exacerbat de foi întoarse. M (grav) : I-au scos copilul pe care se scurgea lichid amniotic. A plâns mult pentru că știa că nu murise în uterul ei otrăvit. I-l sugrumaseră cu viață prematură. Proiecția se mută pe un perete frontal. În vreme ce oamenii citesc în plan secund. Apa curge pe M. M își verifică ciorapii din care i se pare că i s-a desfăcut un fir. Scoate din Graal o țestoasă fină. O lasă să umble pe jos. M (împăcată, un gram de nostalgie între portocale): Îmi mai rămăseseră oasele. Alea înnegurate. Aveam pe ele slefuirea atingerilor tale finale. Le-au trecut prin foc. Au pus pe ele sare, pătrunjel, și ketchup. Au condimentat bine. Au așezat totul în tavă alături de scalpul meu impregnat cu spermatozoizi. Au servit mâncarea asta într-un adevărat festin la umbra ovarelor mele triste. (râde tare): Totuși te-am păstrat bine. Secret epidermic, psihanalizabil între metacarpiene. Proiecția se mută pe tavan. M se apleacă în cameră. I se vede fața ca a unei mame de începuturi. M (zâmbitoare, pastișată, senzație post-act sexual): Ai fost războiul meu necesar. Ai fost luciferul obsesiv. (ciocănește ușor în cameră) Ai fost ființa mea explodând de feromoni. Unde ești acum ? (imaginea se degradează. Sunete de regie. « Taiat. Taie ! Gata. Stop-stop ! Acum așa : mai jos, mai jos. Aproximativ… ») M (către public) : Și voi ? La ce vă uitați ? (se ridică amenințător cu o carte în mână): Plecați! Vreau să scap de aici. (Rupe pagini) M-am săturat de cortină, de un decor solitar, de rolul ăsta de căcăt în fața voastră. (repetă cuvântul « căcat » cu o plăcere antripologică) Vreau să merg la bărbații și copiii mei ! (rupe foi mereu. Lovește becul. Acesta scurtcircuitează. M continuă liniștit în întuneric) : Vreau să ies de aici. Tăcere. Un mic rug de cărți se aprinde în fața Graalului. Proiecție finală cu sala de bibliotecă în care e rugul – e chiar scena. Lumina se aprinde în sală. Spectatorii se văd în proiecție.