Ceci n’est pas un époux

Acesta este soțul meu. Poartă un inel pe degetul mic cu onix și cu o figură feminină filigranată acolo despre care unii spun c-ar semăna cu mine, iar eu contrazic în favoarea unei raportări la nerealitate. Are un metru și optzeci de centimetri, ochi albaștri și un păr lung în care își împletește parodic degetele, deși uneori lipsește de acasă cu anii, iar când revine ne pare mai înalt și mai orb. Soțului meu îi place : 1. să admire o petală între buzele mele profitând de o subită sensibilizare care se conduce după un criteriu temporal foarte comprimat ; 2. să muncească de parcă misterul pentru el nu s-a voalat încă sau să citească un ziar necolorat, sintetic, borgesisan ; 3. să bea ; 4. necunoscutul ; 5. necunoscuta din metro ; 6. să-i spun: « Plecă ! Desprinde-te de mine, porc de câine jigărit! Lasă-mi libertatea de-a alerga pe sub poduri cu pușca în mână estetizând stele descuamate! Pleacă !» 7. să facă dragoste (cu mine după o lungă absență absurdizantă)… Soțul meu mănâncă dimineața omletă cu singurătate pe care o vomită la aceeași oră semimatinală, molipsitor de rotund și de zgomotos. Visează uneori să aibă doar 10 ani, o julitură serioasă în genunchi și să privească prin lunetă la vecina care-și desface insintent sutienul. Nu e priapic, așa e el – banal, desenat cu penița prin unele locuri, climateric, neclar și frumos ca un zeu în apa Nilului. Se poate desface ca o jucărie - îmi place să fac această operație minuțioasă în săli deschise, așteptând, pentru că doar așa se aud mai clar bătăile inimii sale. Atunci toată vasta incintă se crispează într-o muzică quasi-dramatică, perpetuu blues, vânzătoarea de bilete dansează de pe un picior pe altul, domnul cu pălărie gri se bâțâie pe lângă fetița cu ochelari, șoptitoare, masa se deșurubează, unica fereastră se indrăgostește de fiecare trecător, iar amiaza plutește vâscos. Până când muzica inimii lui devine asurzitoare și vânzătoarea de bilete se sfărâmă, domnul înghite fetița ca o bestie, scuturându-se la rându-i printre trecătorii arși în rugul ferestrei capturată sub o masă desfrunzită ridicol în amiaza inexistentă. Îmi miros pielea.