Despre autor
IPIoana Petcu
@ioana-petcu
0 urmăritori
Anul nașterii: 1982 (octombrie)
Educație și formare:
2006 - masterandă la Facultatea de Arte 'George Enescu', Iași, secția regie-teatrologie
2002-2006 – absolventă a Facultății de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iași
Experiență profesională:
Critică literară și de teatru:
2007 - volumul de critica si teorie literara "Semne ale teatralitătii în romanul medieval si postmodern", editura Junimea)
2005-2006 - colaborare permanentă cu revista “Oglinda literară” (Focșani) – rubrică de critică literară / teatrală; realizarea unor rubrici de critică teatrală / articole culturale în revistele “Cronica”, “Dialog”
1999-2003 – apariții cu proză scurtă în diferite reviste: “Cronica” (Iași), “Gracious Light” (New York), “Quanticipația” (revistă SF, Iași)
Publicații:
2006 – includerea în cadrul Antologiei de proză ieșeană, la editura Cronica
2006 – scenarii publicate în suplimentul studențesc al revistei “Contrafort” (Chișinău, Republica Moldova)
2003 - publicarea romanului 'Ia-ți pălăria sau umbrela cu tine. Așteptăm să plouă' (ediție bilingvă , editura Cronica, Iași)
2001 - publicarea romanului '19,89', ediție bilingvă, editura Cronica, Iași
Activitate în domeniul teatrului:
2007-2008 - regia piesei "Julieta - un dialog despre iubire", de András Visky, (Club Hand și Teatrul Național Iași)
2007 - asistent de regie la piesa <i>Baia</i> de V. Mayakovski, (regia Ovidiu Lazar), TNI
2005 – regia piesei proprii 'Tristalgia' (Ateneu Tătărași)
2004 – regie secundară la piesa New-York / Guantanamo (alături de regizorul Benoît Vitse)
2004 – punerea în scenă a textului propriu 'Marchiza celor care au fost' (Ateneul Tătărași – centru european de creație, Iași)
2004 – regia textului 'Exercices de style' (Raymond Queneau) în cadrul Clubului Unesco “Quasar”
Expoziții de fotografie:
2008 - "Semnele dragostei", la Magazin Acaju, Iași
2007 - "Feminitate - viziuni în contraste", Sage Cafe, Iași
Alte activități:
2002– admisă la Școala de Arhitectură “Paris Val de Seine”, Paris
2000-2002 – Activitate în cadrul programului SOCRATES (conservarea patrimoniului liceului “Mihai Eminescu”)
1998-1999 – activitate susținută în cadrul trupei de teatru în franceză a liceului, cu turnee în Franța (La Roche sur Yon,Nancy, Strasbourg)
Limba maternă: româna
Limbi străine cunoscute:
Franceza (foarte bine)
2006 - Atestat de Traducator, Ministerul Justitiei din Romania
2002 – Atestat de bilingvism acordat de Ministerul Educației Naționale
2001 – DALF (Diplôme Approfondi de Langue Française, Centre Culturel Français, Iași)
Engleza (bine)
contact: flying_dragons_dark_wings@yahoo.com
Vezi profilul
tot dintr-un comentariu am dedus că înțelegi textul potic ca o ermetizare în care cititorul trebuie să găsească un fir al aridnei, concepție care nu cred că mai poate oferi astăzi decât accidental un text valoros.
totuși există la tine o oarecare cerebralizare a textului (o mai mult sau mai puțin bine definită conștiință a actului scrierii) care cred că oferă premisele unei evoluții chiar notabile.
deocamdată remarc versuri răzlețe ce merită atenția, pierdute într-o mare de referințe ermetice care le scade valoarea, mai ales că și structura poemului e construită pe un fel de scenariu, un fel de didascalii. ce te faci dacă cititorul bunăoară nu va accepta jocul tău din primul vers. \"să pogoare zeul ca să mă facă un copac\", mai ales că aici se joacă cartea majoră a textului, care e privită, chiar dezvoltată apoi de o manieră aș zice cubistă aprope (din unghiuri diferite). rețeta nu cred că mai poate funcționa per se în ziua de azi și chiar păstrată riscă să deterioze textul calitativ.
chiar dacă probabil nu țîi pare așa, sunt multe formulări care cochetează cu epigonismul sau clișeul. un exemplu ar fi \"Pe mine mă durea nodul hieroglifei și o oaie miraculoasă\", un vers stănescian care nu spune mai nimic, ba chiar riscă să cadă în comic dacă nu va fi corect interpretat.
mi-au plăcut totuși inserțiile subiective care dau o notă de spontan și mai atenueaza constructiile tale ermetice de aici, cum ar fi acel mi-ar fi plăcut să facem dragoste.
și finalul ar fi foarte bun, cu o tăiere bruscă și o evaziune frumoasă subliniată mai ales de acel pur și simplu, însă mi-e teamă că tu ai gândit-o ca o posibilă soluție a constructului menționat.
de rest sper în evolția aceea care are premisele să apară. numai bine și sper să fiu mai plăcut impresionat de următorul text pe care îl voi citi pe această pagină.