Ioana Nosta

ușor mi-ascund obrajii de-atingerea neoarb-a cuvintelor cu gări

Refuza să-l privească și se juca absentă cu ciucurii fularului. - De ce te încăpățânezi sa mă ignori Maruca ? Amândoi știm acum. Ce rost își mai au toate copilăriile astea? Si spunând acestea o

Visez că palmele-ți străine-mi sunt și mă trezesc căutând atingerea lor. Dar perna-mi goală nu mai păstrează decât un contur de sărut visat de altcineva.

Tare mult mai plouă aici, se gândi în timp ce se străduia să-și stăpânescă umbrela gârbovită de picurii mari și reci. Nu se afla decât de o săptămână în orașul celor trei culori și în tot acest timp

Visează luna șoapte curgând din norii de ceață albă.

Cu degete-nvălătucite în păru-mi desenezi chemări nemairostite ușor mi le șoptești eu uit că-mi sunt stăpână și că pe tine te urăsc și m-amăgesc din nou cu-n mâine fără dor.

Cu genele-ți tăcute atingi obrazu-mi gol. Cu mâna-mi tremurândă șoptesc pe chipu-ți desene care dor.

Cu ochi-ți vii desenai flăcări negre pe fruntea-mi plecată. Cu buzele-mi verzi țeseam clipe albastre pe norii de fum ai privirii tale.

Lasă-mă... cu frunzele să cad în palma-ți obosită lasă-mă... cu fulgii să dansez pe genele-ți de negru lasă-mă... cu ploaia să adorm pe buzele-ți amare mă lasă!

azi mă neîndrăgostesc de tine ziduri se ridică imagini ferecând mâine am să le-ngrop aici, sub cireșul înflorit în palmele parcă nicicând mai ale mele descopăr cuvinte rădăcini

Timid cu palma sărut obrazu-ți rece. Tresar căci buzele aspre muscară usor degetele-mi goale.