Mereu parcă aud,
O voce ce vibrează;
Mereu parcă simt,
Un ochi ce mă străpunge,
Un ochi care mă arde,
Un ochi ce mă cunoaște
Și știe să citească-n mine.
Mereu parcă văd,
O gură ce
Mă simt cuprinsă de-o senzație ciudată
Pe care n-am avut-o niciodată.
Mă simt tristă, dar sunt și fericită,
Mă simt victorioasă, dar și umilită.
Tristă? Îmi pierd copilăria;
Fericită? Întâmpin
Ești primul fulg de zăpadă
din inima mea,
Ești prima rază de soare
din calea mea,
Ești primul trandafir
din grădina sufletului meu
care va rămâne mereu
în amintirea mea.
Ești steaua mea din
Când spui femeie, te gândești
La descătușarea simțurilor tale,
La o privire caldă, la multă bunătate,
La trupul cald de înger păzitor.
Când spui femeie, te gândești
La scufundarea-n visele
Era un cer cu stele plin
Și noaptea verii luminoasă-
Te legăna pe brațe-o stea
Cu glas de pasăre măiastră.
Aveai un leagăn construit din nori
În care curcubeul cu tine se juca,
Râdeai cu
Te-am iubit cum am iubit marea-
Te-am iubit cum iubeam zeitatea divină;
Te-am iubit cum iubeam ploaia
Și serile cu lună plină.
Te iubesc cum iubesc primăvara;
Te iubesc cum n-am iubit în
Mi-e dor de serile de altadat\',
Mi-e dor de îmbrațișarea ta,
Mi-e dor de tot ce am visat,
Mi-e dor de mângâierea ta.
Mi-e dor de ocrotirea lunii,
Mi-e dor de tine;
Mi-e dor chiar și de
Ce ești tu, omule, bucata de lut?
Ești vis sau realitate?
Ești spirit sau ființă?
Nu știu. Cred că puțin din toate.
Da! Și am într-adevăr dreptate!...
Ești construit dintr-o palmă de
Singurătatea din jurul meu mă doare
Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare;
Încerc să mă opresc dar lacrimi încă-mi curg
O spaima nedescrisă aduce-n mine târziul amurg.
Mi-e frică de
