Poezie

REGRETE TARZII

1 min lectură·30 decembrie 2007

Mediu

Singurătatea din jurul meu mă doare

Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare;

Încerc să mă opresc dar lacrimi încă-mi curg

O spaima nedescrisă aduce-n mine târziul amurg.

Mi-e frică de oamenii ce mă privesc zâmbind,

Mi-e frică de mine și mă surprind vorbind;

Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare

Căci singurătatea din jurul meu mă doare.

Nu mai am prieteni, nu mai am iubite,

Nu mai am sprijin, nu mai am vigoare -

Doar amintiri îmi trec pe dinainte

Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare.

Mă ocolesc cu toții, nu vor să îmi vorbească;

Mă chinui în tăcere, nu pot sta în picioare;

Aș vrea să-mi cer iertare, as vrea să înțeleagă

Că singurătatea din jurul meu mă doare.

Iertați-mă cu toții, răsplata e prea dură,

Regret enorm, acum, tot ce-am făcut din ură;

Iubirea mă dezgustă, ambiția mă doare

Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare.

În mintea mea nebună s-aud mii de urale,

Batjocura și ura mă strâng în chingi mai tare,

Și simt singurătatea din jurul meu cum doare,

Și îmi mai simt ființa cum singură moare.

001.940

Ioana-Mihaiela Berti. “REGRETE TARZII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-mihaiela-berti/poezie/1760790/regrete-tarzii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.