Este nevoie de vers,
Este nevoie de simțire.
Un singur Univers,
Și-o singură trăire.
Cunoaștere prin carte!
Prin singurul cuvânt,
Puțini,însă au parte,
În rest vom fi mormânt.
V-ați îmbuibat pre mult,
Și tot nu vă ajunge.
Nu aveți niciun cult,
Opriți-vă, poporul plânge!
Mai dați din bogăția voastră!
Celor săraci și goi.
Uitați-vă spre vatră!
Sătui suntem de
Un câine nu trădează iubirea de om ,
Doar dacă acesta este turbat.
Aceasta de învățare să luăm ,
Când om de om s-a înstrăinat .
Și câinele ,de e câine, tot e mai bun ,
Decât un om care urăște
Ce mai e adevărat?
Ce e alb și ce e negru?
Ce e strâmb și ce e drept?
Ce mai este azi integru?
Ce mai este înțelept?
Ce mai este nou sub soare?
Ce mai e adevărat?
Mai există
La ce-mi servește viața?
Dă-ți arama pe față!
Și spune ,cine ești?
Căci asta nu e viață!
Prea multe tu urzești.
Și atâtea inimi frânte,
Și trupuri fără suflet,
Prea multe sunt morminte,
Nu
Un Univers mai greu dispare
O stea se naște,
O alta moare,
Un Univers mai greu dispare,
O lume vine, o alta trece,
O nebunie se tot petrece.
S-a petrecut de la început,
S-a tot știut, dar nu
Una-i mama pe pământ,
Pe mamă n-o uiți nici când.
De la ea primul cuvânt,
Și o porți mereu în gând.
Cât trăiește mama în viață,
Þineți aproape de ea,
Ascultați și de povață,
Nu va uitați
Mioriță laie, laie bucălaie,
E făcută azi de oaie.
Și cu porcul e la fel,
Bine e doar de cățel.
Mârâie și lingușește,
Legea azi îl ocrotește.
Mai ceva decât pe om,
Ne întoarcem iar la
Ce mi-aș dori în urma mea?
O altă lume, mai bună, mai dreaptă,
O altă lume mai înțeleaptă, mai curată,
Să dispară minciuna, să-și piardă urma.
Să nu cunoască răul, să nu știe teama,
Căci multă
Nu mai văd,
Uitându-mă
După adevăr,
Nu mai aud,
Auzind atâta
Minciună.
Gust amărăciunea
Să-mi aduc
Aminte
Cum răsunau
Vorbele?
Da!
Dreptate și adevăr!
Care dreptate,
Care
Trezește-te lume din nepăsare!
Trezește-te lume din nepăsare!
Din ignoranță și din visare,
Puține suflete rămase,
Mulțime,mulțime de oase .
Ce-aleargă înșirate în cerc,
Golite, fără de
Te-au cântat în versuri,
Te-au slăvit atât,
Þi-au adus onoruri,
Dar tu suferi mult,
Te-am cântat și eu
Și te-aș mai cânta,
Căci iubită-mi ești,
Scumpă, țara mea.
Dar mă întreb acum,
Pe bună
Să fie el acel iubit,
Pe care nu l-am întâlnit?
Să mă iubească cum vreau eu,
Să-mi înțeleagă gândul meu?
Să fie sincer și curat,
Cu sufletul adevărat?
Să-mi înțeleagă starea mea,
Să îmi
Dansul vieții și al morții,
Dansul timpului etern,
Dansul viu al existenței
Dansul norilor ce cern.
Picături de ploaie deasă,
Picături de rouă caldă,
Picături din cer se lasă,
Picături, care
Apă, foc, cer și pământ,
Viață, moarte, câte sunt
În Univers, în ceru\'-nchis,
Doar Domnul le-a descris!
În cartea sfântă ce-a lăsat,
Cu jurământ, să nu fii luat
Nici un cuvânt și nici să
Trei doamne și toți trei
Trei doamne și toți trei,
Aleși în țară vrei nu vrei,
Ne-au condus spre integrare,
Într-o mare degradare,
Pân’la urmă nu-s de vină!
Cât ne cată azi
Ne lăsăm iar duși de val?
Și uite așa se scurge timpul,
Vremea-i și mai schimbătoare,
În mormânt zace nea Nicu,
Ce eră stralucitoare!
Ca și atunci, ca și acum!
Era-i bună pentru unii,
Iar am
Puțină mângâiere
De mă va crede cineva,
De îmi va da dreptate,
Nu vreau să știu,
E treaba sa.
De prea mult rău am parte,
De la cei răutăcioși
Ce cată doar pricină,
Cu ce-am greșit eu,
De unde am venit,
Unde ne vom duce?
Răspuns n-am găsit
În vremuri de răscruce.
Din ce-am știut,
Ce ne-a fost dat.
În ce-am crezut,
Ne-a fost luat.
Iisus n-ar fi fost curat,
N-ar fi fost
Fluturi de noapte dansează frenetic,
Izbindu-se orbește în zbor,
În lumina lămpii,
Atât de pătrunzător.
Și ce spectacol, și ce plăcere!
Dar unii din ei chiar mor,
În dansul cel mare cine-i
Mi-e dor de liniște și pace,
Mi-e dor de ascultare,
Mi-e dor și mult mi-ar place,
Să cad azi în visare.
Un vis real, nu închipuit,
Căci multe sunt fantasme,
Iubit să însemne chiar iubit,
Nu-l
Luna nopții îmi luminează
Chipul meu atât de trist,
Și tot ea pe cer veghează,
Astăzi încă mai exist.
Mâine unde voi mai fi?
În care lume mă voi duce?
Spune-mi lună, poate stii,
Luna nopții