de obicei mă așezam pe borduri,
aveam rochie murdară
și îmi plăcea să stau cu picioarele înfipte-n noroi până la gleznă.
Miroseam a putrezime
La care dobitoacele urlau.
-îl vedeam de la
la ceasul opt al dimineții de duminică
am apucat mâinile de bardă,
și mi-am zis cu crucea lipită de buză să îi despic lemnele ce i-au rămas...
și-așa, stătea într-un sicriu cu mutra lui crăpată
Cu pleata roșu-ocru până-n poale,
Nu se gândea să-și crească inima-n grădină
Și o uda în fiecare seară
Cu o găleata oxidată de vin Bordeaux
-luată la troc pe-o tandră dezvelire de călcâi-
își
IH