Un alt fel de poem

la ceasul opt al dimineții de duminică am apucat mâinile de bardă, și mi-am zis cu crucea lipită de buză să îi despic lemnele ce i-au rămas... și-așa, stătea într-un sicriu cu mutra lui crăpată în bărbie ce și-o lipea sub sânul meu să îl ridice. nu aveam bani, puteam să lingem si pereții de foame până ne transpirau pieile albe ce se înnegreau numai vara când ne aruncam toată ziua-n râu. m-am gândit să-i bag în buzunare, așa cum stătea el proptit între scânduri cu lumina la cap, un pumn de bani, să-i dea lui dumnezeu când e nevoie...că nu a fost păcat: Eram copilă și se juca cu mâinile sub fustă. fugeam la treierat să mă sărute, să mă smucesc cu tot trupul intr-însul din care-avea să muște și acum... de nu l-ar fi lovit să plece.