Nevoia de tine

... cu un singur invitat. Apoi, un gând lateral, către Der Gelbe Klang, habar nu am de ce. Ca de obicei, după versurile tale, sunt confuz-contrariat. Aștept și eu, acum, o vorbă, un sunet, sau măcar o respirație, un foșnet, dinspre peretele ăsta de ninsoare galbenă. Doamna de la etaj ține apăsată o clapă care pune un biiiiip prelung în mașina de reanimare. Echipajul medical de urgență ar putea fi pe drum.

Starea asta de "confuz-contrariat" e ok, Dorel, pentru ca lumea e de fapt un miracol...
Poezia nu e o conserva careia sa-i atasam lista cu ingrediente, modul de folosire si numarul de calorii. Ea este iesita din starea de plin sau gol a sufletului, intr-un anumit moment si, consider eu, e suficient ca un cititor sa identifice aceasta. Restul e treaba de critici, editori etc, dupa caz. Nu cred ca o poezie explicata de autor rezista altfel in timp. Poezia rezista doar daca ea insasi are forta de patrundere necesara, prin vremuri...
Multumesc de citire si com.

Vant bun la pupa! Si desigur, ramai creativ!

LG,

Joana