Omul tundrei

Să fie doar un vis al nefericitei jurnaliste, de succes, din Hamburg? N-ar părea pentru că e descrisă atât de realist: prin soarele palid al tundrei/ gălețile ei de zinc zăngăneau încă goale. La fel și Sasha în acțiunea lui cinegetică, atâta doar că: făcuse un salt îndrăzneț/ cât să treacă prin rotocoalele fluviului/ din prima. ( Mult mai realist era dacă era vorba de un simplu râu pe care putea să-l treacă astfel, dar un fluviu, precum Obi sau Lena, nu) Să fie vorba și de ceva elemente suprarealiste sau țin de oniric referirile la pepenele murat ? Este o zonă în care nu se cultivă o asemenea plantă
Versurile se succed arătându-ne o lume atât de diferită de cea pe care o cunoaștem, neviciată de om, o lume a începutului în care se poate croi adevărata fericire.
Am lecturat cu plăcere.

Cu gânduri bune

Despre idila dintre jurnalista hamburgheza si vanatorul de ursi siberian am aflat dintr-un documentar difuzat candva pe un post TV. Si da, femeia se chinuia sa tina in viata cateva legume, carand cu stoicism apa din rau, insa ele nu apucau sa ajunga aproape niciodata in faza de coacere, fiind folosite pentru murat. Femeia parea fericita cu noua ei viata, in noul mediu.
Intre timp stiu ca a iesit de sub tipar o carte autobiografica incitanta.
Aici, e incercarea mea de a face cunoscuta aceasta poveste contemporana aparte, asa cum eu am perceput-o.
Va multumesc pentru comentariu.

Liebe Grüße,
Joana