Paradox

... am zâmbit. Joană, inefabilul feminin s-a vărsat aici, poate din neatenție, poate din prea mult. Martor fervent al scrierii tale (cu toate ciudățeniile pe care le poartă...), recunosc, de data asta am rămas perplex. "Ce-ai făcut, fa, ai răsturnat solnița!?" - cu miile de scuze de rigoare - asta mi-a sunat în cap, după ultimul vers. Aștept să explici, fiindcă eu n-am dibuit-o. Adică am înțeles-o, cumva, ca pe o sudalmă fină.

“Femeile spontane” își încarcă “timpul” propriu “cu vibrațiile” iubirii, nu mai stau să analizeze efectele faptelor lor, și din această cauză, uneori stârnesc “nerozii” amestecate cu nesăbuințe, “paradoxul” lor e că se dăruie ușor fără a fi frivole.

Jungs, va multumesc de trecere si semn.
Razvan, cu tine e simplu, tu esti pe faza mereu...
Dorel, eu te vad destul de abil...desigur ca ai priceput ca-n versul respectiv m-am referit la instinctul matern...

Salutari din Bayern!

Joana

La mulți ani, întâi!
Apoi: îmi petrec mare parte din timp cugetând asupra inteligenței mele ieșite din comun, :)). Testat în varii moduri, a reieșit că posed un simț emoțional acut și elevat (acel EQ...), de unde și convingerea personală că masculinitatea mea (foarte... pregnantă) este un accident în lungul șir de reîncarnări. Sunt zile în care mă simt regina dintotdeauna, :))). În zilele obișnuite, luate la rând, matrozul caută prin poeziile tale aducerile-aminte. Comentariul anterior avea rolul de a te zgândări, de a te face să "zici" mai departe cântecul început, pentru urechile mele care știu foarte bine refrenul, însã nu obosesc a-l asculta, iar și iar...