Despre autor
IGIoana Geier
@ioana-geier
0 urmăritori
...necunoscand secretul invincibilitatii,
nu-mi pot uda oglinzile interioare
in albastru,
asa ca cerul va ramane intact
pumnalelor voastre...
jodeburg@yahoo.de
Carti editate in Romania:
Femeie,ia-o spre Vest!-roman-2006
Gongul din Altenmünster-roman-2007
Rochia de nisip(Das Sandkleid)-poezie-2006
Pasaport pentru iubire-poezie-2007:
2010-carti editate in Londra:
Das Sandkleid- o noua versiune
The abandoned woman-trad. Ada Ionescu
Hörend das Licht-Haiku
Klavier und Knospen-Tanka § Haiku
Genunchi pe lut albastru-poezie
***
"Si tratta di un volume di poesie,dove l'anima della poetessa exprime emozioni interiori.Il paesaggio e la partenza sono temi fondamentali.Ma anche il vedere entro se stessi assume una valeza purificatrice..."
Accad.Angelo Manitta
Accademia Il Convivio Italia,(dic,2007)
"Dein Gedicht ist sehr intensiv,sensibel;es ist viel zwischen den Zeilen...gefällt mir"
Erik Buchheister
Red.Chef "Art Profil-Zeitschrift für Aktuelle Kunst",Deutschland
"Aceasta carte este un act de curaj,o carte dureroasa si straniu de frumoasa tocmai prin acest "delir confesiv",eucharistic,eliberator...Moralista,dar uneori debordant de sincera,mai ales in monologurile interioare,redate fara retinere,autoarea este decisa a ne oferi un caz deloc atipic,cazul unui fenomen:al plecarii romancelor in alte tari,unde dupa disperarea trecutului infernal,al saraciei si impunitatilor doctrinale dementiale,vor gasi un alt infern,al integrarii nu atat economic(mai optimist),ci sufletesti..."
Fragment din recenzia la "Femeie,ia-o spre Vest!"
Eugen Evu
Scriitor si Editor-Romania
(c)Ioana Geier
Dreptul de autor aparat de Germania.
Reproducerea textelor se poate face doar cu acordul autoarei. Multumesc pentru intelegere!
Vezi profilul
femeia e o sărmană,încălțările ei nu sunt de firmă ci niște prăpădiți de galoși,
nu-i tânără, nu-i coafată, trecută, în cap c-o broboadă întruchipează amarul
unei vieți ce-ar fi putut dar n-a fost chip să fie...
de la titlu la ultimul cuvânt e o adevărată și tristă poezie de suflet ce
atât de multe spune despre răbdarea, puterea de sacrificiu și iertarea de care
e în stare doar inima unei femei...
pe fiecare cruce feminină e scris: "aici odihnește roaba..."
ticălos, bețiv ordinar, bărbat de nimic, ce mai, o pacoste dar ea tresare
la claxon. așa cum e el, e al ei și-l așează mai comod înainte de a-l împinge
prin aerul stupid spre casă opintindu-se în mers pe picioarele-i strâmbe acum,
poate aducându-și aminte când, tânără,era roaba pe și în care-i făcea loc să
se simtă bine, comod, în truda voluptoasă a iubirii...
poezia mi-a dezvăluit( a câta oară?) un suflet sensibil de poet, pentru personaj mi-a trezit milă,și un lung șir de întrebări dureroase privind drama ființei umane.
cu toată stima, Ioan.