Poezie

Colț de lume

2 min lectură·5 decembrie 2008

Mediu

Într-un capăt colț de lume tu te-ai venit să-mi fi pedeapsă,

să te uiți cu ochii verzii la lipsa mea de scop în viață.

N-ai căutat să mă găsești cu zâmbetul demult furat

și nici o clipă n-ai durut de tot ce n-ai avut de dat.

Atunci n-a fost. Acum mă-ntreb când nici răspunsul n-are sens

cum împreună cu-al meu simț ne-am amețit așa intens.

Să vrei am vrut, să știu nu pot ce stă pitit într-o privire

care timidă îndrăzneață încet încet m-a scos din fire.

Eu ce cred, în ce mă-ncred umilit în umilire

de al tău imbold lucid care m-a denaturat pe mine.

Tu ce cauți, eu ce caut azi când visul s-a retras

și-amândoi trăim în ceața și în mâlul ce-a rămas.

Amândoi doar mi se pare sau așa mi s-a părut

dar din doi rămas-a unu, unul eu cu visul rupt.

Ochii tăi se absentează din absența ce mă spală

ca o apă rece, goală de tot dorul ros de boală.

Indiferent la tot să fiu, indiferent la indiferență

purificat de golul gol din adevăr, coincidență.

Nu mai înfrunt nimic de când mă obosesc neobosit

să deslușesc pe undeva o urmă-a timpului răpit.

Iar înapoi nu-l mai primesc și nici nu vreau să retrăiesc

ce doar o dată de greșit am reușit să tot greșesc.

001.213

ioana damian. “Colț de lume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-damian/poezie/1813010/colt-de-lume

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.