Ioana Camelia Sîrbu

Nina, mulțumesc de semnul exclamării. Voi fi mai atentă...la ceea ce simt când postez o poezie. Îmi plac argumentele solide și obiectivitatea...Așa că nu mă supăr

Mulțumesc, Maria. Pentru aprecierea atmosferei.

Mulțumesc. Mă bucur că ai apreciat lait-motivul meu, chiar și atmosfera. Mai rar e plăcut morbidul și secul...

Dragă Silvia, un poem erotic, de clasă. Seducție verbală, imagisitică și chiar pasională. Mai rar...

Mulțumiri...mă bucur de trezirea asta, pe care m-ai lăsat să o văd

Nicolae, mulțumesc. Îți zâmbesc cu simpatie pentru că ți-a plăcut ceva din acest sec al meu.

Ar trebui să explici și de ce ți se pare asta. În afară de desene animate. Sau nu se poate explica?
Eu cred că ți se pare asta pentru că nu ofer soluție acestei vorbării goale, cum o numești tu. Nu e nimic strălucitor ca o soluție, ce am redat este de fapt o concluzie vieții și, aici ai surprins bine, totul e gol. Pentru că așa am simțit. Nu pot reda stralucire unde totul e gol. Și dobânzile sunt tot vorbărie goală, sincer, după a mea părere. Și de aici, după cum ai reușit să observi, o vorbărie goală când vorbești de datorii.
Și, da. Vorbărie goala, pentru că totul e sec. Ai crezut că dobânda va fi mai plină, că voi salva desenul animat printr-o superbă metaforă care nu merita pusă în acest context?

Nina, mulțumesc eu...tu pentru ce? Eu voi continua până când voi avea ceva de spus.
Mariana, eu nu am surprins dezacordul la care te referi. Îmi pare rău. Dar mulțumesc.

In ziua urmatoare cand vin cu textele vor avea diacritice...Promit

Hmmm...Multumesc de steluta.Voi vedea ce fac cu diacriticele, sunt importante pentru ca de multe ori se poate confunda prezentul cu infinitivul. E din lipsa de timp la mine.
Este un poem pueril, un sentiment de copil care se joaca.Am inteles comentariile referitoare la melodicitate si nu la sentiment. ok.
Dar...sentimentul de iubire pe care toata lumea il canta pe diferite note muzicale, in diferite rime, e acelasi sentiment de dragoste, de iubire, simtit de toata lumea chiar si de omul care merge la munca si asculta manelele(adevarate opere de simplitate si etc.). In general e doar iubire. Daca sentimentul de iubire e cantat de oricine, oricum, eu cred ca e un cliseu ca toata lumea sa \"cante\" de iubire. E un cliseu, sa mergi la Paris sa ceri in casatorie, e un cliseu sa folosesti marea ca tema principala pentru a descrie maretia iubirii (vezi coama calului in vant-cal, element uzat in mitologia greaca, e motiv vechi-prea vechi, uzat prea mult, dar iubirea tot vine-iata cliseul- in cele mai uzate metafore iubirea tot vine- e un cliseu...Ce am scris e doar, na un pic, iar a venit la fel sau mai romantica decat inainte.

Hmm, ce dor mi-e de totul acela copilaresc, a trecut si nu mai e...transformarea, viata- constanta schimbare...asta e tot ce ramane in final, si ceea ce invatam...acum e momentul

A gasi, a pierde...totul va veni cum va putea.
Noi trebuie sa infruntam totul asa cum e, a schimba se poate numai daca ne e permis

probabil de aceea, ceea ce scriu nu mai are aceeasi intensitate ca inainte pentru ca lantricul meu nu mai traieste cum traia inainte experienta...poate procesul de maturizare? dar nu cred ca asta ar insemna acea experienta proprie, evantual durere care te inchide...altor experiente

ai citit bine, faci parte dintre acei putini

Ce vrerau io cu textul asta? sa ma prefac a exista intr-o lume care nu-mi intelege limba pe care le-o scot ca sa vada sensul persoanei mele, vreau sa arat sa arat ca nimeni nu e ceea ce ar vrea sa fie (un phoenix care de fapt nu e, care de fapt e o pasare ce canta oricum pana moare si nu mai renaste prin iubire, limba aceea scoasa dar universala sau nu) Ce vreau de fapt? Sa exist ca un phoenix de vita nemorbida...Tu ce vrei de fapt? Sa crezi sau sa fii?

ma bucur ca poti remarca acea merafora, pentru ca toata poezia numai pe asa ceva se centralizeaza, pe o iarna in care nu e nimic, uneori in viata exista si asemenea momente. De ce sa sochez cu ceva ce nu se poate simti, ce textura sa dau vietii daca, uneori, ritmul, ideea si mesajul nu este decat ceva anost, fara ecou, pur si simplu gri.

este vorba de iertare, poate comparatia cu \"pasarea aceea\" nu este deplina, iertarea n-ar trebui sa moara, poate ca intr-un om mai moare cateodata numai ca sa reinvie noua sau puternica, de aici sa fie implinirea si autocunoasterea? gandesc eu

mda, dar noi trebuie sa gasim frumusetea acolo unde e, si nu acolo unde ar putea fi daca ne-am imagina-o, uneori expansiunea e grea, gresita si numeroasa ptr un suflet si ar trebuie sa si-o gospodareasca mai util pentru dezvoltarea sa, in asa fel incat sa nu doara

Draga Nacu Ovidiu...

fiecare dupa cum poate astepta jertfa de sange, sau nasterea...

Ovidiu, acum...
Multe din ele sunt deja traduse de mine, personal...
scuze de greseala de mai sus,
Marinescu Victor, multumesc

sunt impresionata de aprecierea ta, bufnila, nu ma asteptam.
dar iti multumesc.
iti multumesc mai ales pentru entuziasmul tau si p[entru ca simti