Poezie
Dobânzile
1 min lectură·
Mediu
Îmi vine să-mi iau trupul acesta al meu
Să-l iau și să-l arunc la lupi!
Așa nu mai pot exista!
Dacă nu-mi scot sufletul la vânzare
Nu-mi mai pot plăti rata la bancă.
Îmi scot trupul acesta și-l azvârlu
În piața neagră a patimilor:
Dacă nu poate simți rouă, munte și răsărit de soare
Atunci să trăiască-n lacrimi iodate cu sare usturătoare
Poate l-aș face să plângă,
Și s-ar spăla…
Căci trupescul acesta din viață
E atât de bolnăvicios de destin
Încât eu dispar.
De m-aș putea desluși între negrele vise!
Măcar cu o șoaptă de amor răstită din sulflet!
O șoaptă
Ce dispare-n melodrama dobânzilor infinite.
Ce dispare
Din finitul gândurilor mele
Ce fug înspre speranță!
046.949
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Dobânzile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/215318/dobanzileComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHRHRaul Huluban✓vorbarie goala si atit. prima strofa ar trebui indusa, nu pictata
0
ISAr trebui să explici și de ce ți se pare asta. În afară de desene animate. Sau nu se poate explica?
Eu cred că ți se pare asta pentru că nu ofer soluție acestei vorbării goale, cum o numești tu. Nu e nimic strălucitor ca o soluție, ce am redat este de fapt o concluzie vieții și, aici ai surprins bine, totul e gol. Pentru că așa am simțit. Nu pot reda stralucire unde totul e gol. Și dobânzile sunt tot vorbărie goală, sincer, după a mea părere. Și de aici, după cum ai reușit să observi, o vorbărie goală când vorbești de datorii.
Și, da. Vorbărie goala, pentru că totul e sec. Ai crezut că dobânda va fi mai plină, că voi salva desenul animat printr-o superbă metaforă care nu merita pusă în acest context?
Eu cred că ți se pare asta pentru că nu ofer soluție acestei vorbării goale, cum o numești tu. Nu e nimic strălucitor ca o soluție, ce am redat este de fapt o concluzie vieții și, aici ai surprins bine, totul e gol. Pentru că așa am simțit. Nu pot reda stralucire unde totul e gol. Și dobânzile sunt tot vorbărie goală, sincer, după a mea părere. Și de aici, după cum ai reușit să observi, o vorbărie goală când vorbești de datorii.
Și, da. Vorbărie goala, pentru că totul e sec. Ai crezut că dobânda va fi mai plină, că voi salva desenul animat printr-o superbă metaforă care nu merita pusă în acest context?
0
NPCred că este vorba de o limită trecută peste orice limită a disperării din moment ce despre trup se poate scrie atât de răscolitor, cel puțin în această secvență:
\"Dacă nu poate simți rouă, munte și răsărit de soare
Atunci să trăiască-n lacrimi iodate cu sare usturătoare
Poate l-aș face să plângă,
Și s-ar spăla…\"
Mai trec pe aici cu prima ocazie.
\"Dacă nu poate simți rouă, munte și răsărit de soare
Atunci să trăiască-n lacrimi iodate cu sare usturătoare
Poate l-aș face să plângă,
Și s-ar spăla…\"
Mai trec pe aici cu prima ocazie.
0
ISNicolae, mulțumesc. Îți zâmbesc cu simpatie pentru că ți-a plăcut ceva din acest sec al meu.
0