Poezie
Trist suspină codrul verde
1 min lectură·
Mediu
Trist suspină codrul verde
Pe sub talpa mea cea nudă,
Prin cristalele ce-și varsă
Măruntaiele lichide
Și se rup tacit!
În verde pe uscat…
Trist suspină codrul verde
-n vara asta cruntă…
Trist suspină codrul verde
Armistițiul cu mine:
Să uit razele cu susur
Și cât de pierdut îmi este
Avatarul tău!
În doru-mi cel uscat…
Trist suspină codrul verde
Lângă clopoțeii mei mov
Prin stejarii plini de vânt,
Iar pe frunzele uscate
Până-n rouă-i
Lipsa ta din mine.
Fremătând.
025.032
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Trist suspină codrul verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/219640/trist-suspina-codrul-verdeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ININIrina Nechit✓Încerci să parodieze poeziile clasice despre codrul verde și uneori îți reușește. Incită metafora stropilor de rouă (\"cristale\") ce-și \"varsă măruntaiele lichide și se rup tacit\"! Mi-au plăcut și \"stejarii plini de vânt\".
0
ISTamara, mulțumesc de gustarea metaforelor mele. Am dorit o altă imagine a codrului, mai crudă și mai desciptivă pentru sentimentele de mistuire sufletească, mai răutăcios dar la fel de plin de dor și de frumusețe...
0