Poezie
Luliki în rochie albă
1 min lectură·
Mediu
Și perlele s-au mutat în vertebre pe rochia albă
Apa primordială încetinea fiecare voal
Fermecător, imploziv.
S-au încarnat în rochie drept fermoar,
Închis-deschis spre existență,
Carnaj suprem de voință-ncruntată spre Dumnezeu.
Sinele contopit în Luliki
S-a cotropit de naștere,
S-a lăsat dus pe valuri
Cu sirene, cu vise, cu martiri.
Și toate dinamitele s-au mâniat de prea mult luciu
S-au înfruntat pe buze,
De-au pornit cuvintele-ntr-o voce de femeie.
Și toată frumusețea s-a desprins în culmi,
În vulturi, în vânt și-n dinamită.
Și-a luat carnea pe ea
Și s-a trezit în viață!
015.725
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Luliki în rochie albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/1818563/luliki-in-rochie-albaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mcm