Poezie
Luliki. Scufundare
1 min lectură·
Mediu
Marea și-adulmecă sarea
Din fiecare scânteie
Clipele se așază demne de martirizare
La fiecare capăt de coastă
Oricum la mijloc între ele
Se află inima
Luliki nu are decât eter
Un sine cu păr negru-nvolburat
O față palidă ca spuma
Și-o dinamită-n fiecare mână
Nu le-ar exploda
Dar când își caută perle
Nu mai desface decât sarea
Pentru că marea o înghite
056.236
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 62
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Luliki. Scufundare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/1800637/luliki-scufundareComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ISMulțumesc, acest text nu este încadrat la filozofice deoarece face parte dintr-un ciclu. Pentru mine e mai mult psihologic decat filozofic, dar și acesta se trage din filozofie...
0
AMnu e cam ciudată grafia primului vers? adică... marea și-adulmecă?
am, care nu prea știe versuri :) și care de asemenea doar observă, imparțial aproape
am, care nu prea știe versuri :) și care de asemenea doar observă, imparțial aproape
0
ISE ciudat primul vers numai în cazul în care tu nu te-ai perceput niciodată ca un străin propriului corp... Pentru cei care s-au putut introspecta obiectiv mai mult decât subiectiv, marea poate să se simtă pe ea însăși...
0
AMmarea-și adulmecă. eu cred că asta e forma, indiferent de tipul de... introspecție la care recurge eu-l prea liric.
ma
ma
0
Luliki scînteie, Luliki eter, Luliki personalitate, Luliki sens, Luliki sentiment