Poezie
poem cu noapte
1 min lectură·
Mediu
noaptea și așteptările mele stau comode în pat lângă tine
prefer tăcerea în ultimele brațe sub plapumă
frigul îmi ține trupul sub o nuanță de singur
îmi place să-mi cunosc culoarea din ochii tăi
nu te pot face fericit
nu
te țin sub lună cu ochi de muză
privirea ta nu stă pe trupul meu
m-am îngrășat am îmbătrânit
am crescut în cicatrici
îmi țin inima de tăcere cu dinți paranoici
în trupul meu speranța se-ndrăgostește de adâncime
cuvântul își tace sensul
în așteptările mele privindu-te erotic
brațul nu-mi caută atingerea
sânii cicatrizați în stânca nopții acoperă inima
coapsele stau cioplite sub scheunat de strigoi
corcituri mângâiate de puterea de a fi
luna privește încet stânca cimentată pe aceeași parte din pat
eu dorm răpusă de vis
nici nu văd privirile
așteptările mă țin în brațe androgine de tăcere
017.150
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “poem cu noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/14124364/poem-cu-noapteComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Creativitatea ne induce febrilitatea la cote ridicate și activează în lăuntru căldura fervorii, ardorii și pasiunii, pe când în timpul mort se insinuează „frigul’’, care îngheață „așteptările’’ aglutinate de dorințe a ceva care să transfigureze și sublimeze viața impură și găunoasă.
0