Poezie

Nu necheza frumusețea

1 min lectură·23 ianuarie 2018

Mediu

Nu-ți necheza frumusețea-nspre mine

cu paianjenii pe șira spinării,

cu fluturii din stomac spre buzele mele...

Nu-mi înfige genunchii în pământ

când te zăresc,

mă dor buzele lui Nu,

visul în care n-aș putea să te privesc...

Vino, dă-mi buzele de sub mătasea viermilor ce nu-și nasc fluturii!

Vino, sărut, pune-ți vocalele în nebunie,

nu-mi privi coborârea ochilor

în bâlbâielile unui salut dintre multi alții,

nu-mi pune dorul lângă Nu-ul tău!

Te văd uitându-mă când te salut,

mă arde singurătatea refuzului deja celebru în această poezie:

ecou ecou ecou...

Inima vine să-mi ajungă toate golurile coastelor

când îmi vizionezi buzele chemării

cu răspuns îmbălsămat.

Îmi cobori genunchii cu gravitația cea mai lungă...

Cum te doresc eu nu te scrie nimeni,

ți-o jură fiecare cuvânt prin care-am scris vreodată.

Mă țin de sensuri cu răbdarea unei paranteze,

ți-aștep viteza-nspre mine,

mai pot rezista încă un nu și încă unul și incă unul...

Din iubirea ce ți-o simt eu pot trăi,

durerea asta.

Tu, nu.

001.611

Ioana Camelia Sîrbu. “Nu necheza frumusețea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/14119392/nu-necheza-frumusetea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.