Poezie
Sculptură cu dalta
1 min lectură·
Mediu
Când zâmbetul de prin cerneală
m-a poticnit în mine însămi,
mi-am bâlbâit speranțele obtuze
în ochi și- n piele - drept daltă.
Unde te duci, iubire,
în război?
Ia-mă cu tine
să te lupt cu
îngerul...
Atinge-mă cu degetele
ca pe-o fărâmitură
de lună…
Și te voi privi
cu Dumnezeu de mână
suferindu-mă stoic
prin carnea ta,
lăsându-te cioplit
cu mine însămi.
și te-am dorit între silabe
la mine-n voce scurs,
dar nu m-ai auzit,
îți plănuiai răzbunările pe lume,
pe viața asta și pe cealalată
și ai uitat că te aștept
păgân
ca pe un idol,
în daltă...
014.648
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Sculptură cu dalta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/14083248/sculptura-cu-daltaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Vrei să sculptezi cu „dalta” spiritului tot ce este grobian, grosier și nefinisat în existența oscilând între „păgân” și sacru, fără a le atinge extremele.