Poezie

Curcubeul

fiului meu

1 min lectură·25 martie 2011

Mediu

Se-ntâmplă unic curcubeielor

Ca toate să fie-nghesuite în culoarea neagră

Iar colțuri de stea să le găsească și pe ele...

Ca și culorile, cuvintele grele de sensuri

Cotropesc colțurile vieții de parcă sunt infinite,

Lumina scindează cerurile cu rugăciuni

Înspre toate ființele angelice

Și totul devine curcubeul...

Mie mi s-a legat lumina de ochi

Când am prins steaua între degetele minții mele

Cu inima de sânge și carne...

Pentru că a venit primăvara odată cu ea,

Mi-a luat viața de mână,

Mi-a înflorit inima cu speranță

Ca să găsesc toate cuvintele

Bătându-mi la ușa limbii...

Și atunci voi înșfăca fericirea...

Voi găsi sensul clipelor

Măsurându-mi viața în altcineva

Dobândind infinitul...

Și cum visez cuvinte despre ghiocei,

Zbor peste păduri verzi...

Culorile mă-nghesuiesc,

În sinele greu de fericire

Ochii luminii mele au lăsat să clipească un etern „iubesc”

002.272

Ioana Camelia Sîrbu. “Curcubeul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/13975732/curcubeul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.