Poezie
Asezonat
1 min lectură·
Mediu
În liniile din buricele degetelor
Culoarea din viață se transformă în gri
Amprenta se asezonează cu sărbătoarea
Tristețe…
Ca și cum aș fi o persoană bolnavă
Și mereu în spital
Spitalul e acum în carantină
Griul s-a răspândit ca o ciumă…
Din mine sunt dată afară
NU mai pot intra
Totul e închis cu un zăvor monosilabic
Toate rănile sunt singure
Și descheiate de nasturi
Într-un priveghi mort
Cu fantome încâlcite în subconștient
Dincolo de toate
E sărbătoare, e roșu peste tot,
Iubirea triumfă tăcut
Cu puțină culoare
Ca și cum mi-ar face cu ochiul:
Atenție, vine culoarea!
012.723
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Asezonat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/13931590/asezonatComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Culoarea din viață aș vedea-o culoarea vieții
în:
Ca și cum aș fi o persoană bolnavă
Și mereu în spital -
versul doi parcă nu e bine plasat în forma asta
Din mine sunt dată afară
NU mai pot intra -
are un fel de repetitivitate ascunsă.
Totul e închis cu un zăvor monosilabic - nu monosilabicului
și finalul, finalul nu aduce exact ceea ce ar trebui, mă așteptam la ceva mi sugestiv, decât o elementară prindere de ideea începutului, măcar de-ar fi venit altceva. orișicât de mult mi-ar plăcea roșul...
eb