Dupa 15 ani...

Dacă m-ai fi lăsat atunci în haltă să-ți fur pentru toată viața brațele și umbra poate azi aș fi fost un copac frumos sprijinit cu crengile pe malul mării tale, albastru și verde, amestec între ochii tăi si ochii mei, eu, iarba pentru muritori tu, cer pentru veșnicie. Acum că te-am gustat știu că mi-ar fi bine să mă cuibăresc peste anii tăi, de azi voi înceta să alung nemurirea știu că exiști, tardiv, nu ești al meu, am să te împrumut în fiecare seară pentru un \"noapte bună!\", doar atât pot să fiu înconjurată de ochii tăi.