Ioana Bogdan

Anisoara, ai cateva greseli. Rog corecteaza: \"reciproc\" si \"fata-n fata\" - fara virgula.

Bunaaa! Porneste de la un fapt concret?

Irina, iata una in putinele ocazii in care sunt de acord cu Bogdan Geana. Ca de obicei, esti la inaltime. Cronicar domnesc, nu oricum. Si pomeneai de blazare. Vreau sa adaug un singur lucru: Dumnezeu - sase din patrujnoua, un poem excelent, in opinia mea, poemul serii. Ii urez chiar mai mult de atat.

Inca ceva, ai dreptate in privinta seratelor tematice. Sa speram ca se vor concretiza.

Dragă Decembrie,

Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, nu-mi amintesc să fi vorbit cineva astfel și așa întins despre poemele mele. Și pentru efort, îmi imaginez că nu ți-a fost ușor. Prinsesem ciudă pe colțul din stânga al paginii, știam că acolo e forfecarea lui Bogdan Geana și m-am educat să evit locul. Așa că a fost o surpriză îndoită.
Mulțumesc și fetelor care mi-au făcut urări.

Ieri m-am plimbat lung cu soțul meu, am luat masa în oraș, am vorbit de una alta, apoi ne-am plimbat din nou prin oraș și din nou am servit masa, vorbind, bineînțeles, de una alta. Las în urmă un an plin de povârnișuri și poticniri și întâmpin cu o oarecare rezistență vacanța. Ca orice vacanță, e timpul reconstituirilor. Din nou zero, din nou povârnișuri și poticniri, o prietenă bună mi-a spus că a avut mereu senzația că sufăr de spasme, în așa măsură sunt de evidente poticnirile, șovăielile, bucuriile, tristețile.
Zilele trecute, m-am oprit cu soțul meu într-o librărie, având intenția să cumpărăm un horoscop mai serios. Am petrecut jumătate de oră în fața standului citind în astre - fiecare pentru el, apoi fiecare celuilalt – deci am renunțat să facem investiția. Scria acolo că trăiesc intens fiecare moment, fericirea, durerea. Probabil că și monotonia tot așa intens o trăiesc. Soțul meu a rămas puțin pe gânduri. Sper că nu e grav să vorbești despre tine, măcar o dată pe an.

Azi am fost puțin mai bine, lupt din răsputeri cu monotonia impusă de noul program al verii, cu tristețea că timpul trece și uite, n-am făcut asta, n-am făcut aialaltă, poate că a trecut trenul, poate că vine alt tren, dar nu mai am răbdare să aștept, și cine te pune să aștepți, poate mâine s-a zis, la ce sunt bune planurile...Nu-mi place tristețea, e o insultă adusă omului! Am decretat: război!
Vreau să-ți spun că ești prima care îmi atribuie numele de „poetă”. M-a mișcat, deși știu sigur că nu merit. N-am publicat nimic și nu știu când o să se întâmple. Iar în al doilea rând poetul e poet, el trăiește ca să scrie poezie, ori eu scriu poezie sporadic, sau am perioade, pentru că structural, mă simt legată de proză, de ideea că un scriitor e o voce care trebuie să vorbească despre conjunctura istorică în care se află. Ori poezia e abstractă, e sentiment plus imagine. Poezie socială n-am să scriu niciodată. Mi se pare sărăcie de spirit și lene. Dacă vrei social și istoric, scrie un roman! Dar ai grijă ca subiectul să fie mai fierbinte decât toate știrile TV la un loc din cel puțin ultimul deceniu.
Iată deci cam ce mă frământă pe mine în ultima vreme, citind, să zicem, Hugo: poet, prozator, om politic de mare influență, două căsnicii, patru copii – dintre care trei i-au murit pe când el trăia, o fată numai i-a supraviețuit, dar internată în ospiciu – doi nepoți, un manifest literar, romantismul – când a avut timp?? Sau: l-au ajutat vremurile?

La mulți ani și ție, dragă Decembie! La urma urmelor și iarna poate fi un anotimp la fel de călduros ca vara.

De acord cu Irina, o idee binevenita.

A fost o surprinza si o incantare pentru mine sa citesc primele proze facute publice de Luminita Suse. Un stil matur. Astept continuarea!

La sfarsitul carierei sale, eu zic ca merita sa-l vezi pe Peter O\'Toole in rolul lui Priam cu inconfudabila lui privire si la fel de inconfundabilul sau timbru. Si, alaturi de el, Brad Pitt. Sa nu-l banalizam, Brad Bitt nu e Mutu. Brad Pitt e un actor mare, cu o abilitate extraordinara de a trece de la un tip de rol la altul.

In sfarsit, atmosfera, spuneam. Si tema filmului. Subiectul e servit. Dar important e ca din istoria Troiei, a fost extrasa tema demnitatii si valorificata esenta tragediei grecesti. In tragedia greaca toti eroii aveau dreptatea lor, fiecare in parte. Insa intrucat dreptatea lor nu coincidea cu cea a zeilor, plateau si mureau. Toti. Hector il omoara din greseala pe Patrocle, plateste si moare. Ahile il omoara pe Hector, fratele iubitei sale, plateste si moare. Totul se plateste in absenta zeilor.

Nimic nu e cenusiu. \"Defend your woman and your country\". Atat. Pentru asta se inalta si cad regii. Din doua motive, nu din doua sute. E lumea de inceput, frumoasa lume elena, demna si pura. Paris e infrant de sabia lui Menelaus, umilit, in vazul tuturor, inclusiv al iubitei, miza jocului. Dar nu e omorat, si mai grea umilinta. Mai are puterea morlala si fizica sa se tarasca in tarana si sa recupereze sabia familiei regale. Nu renunta. Ia sabia si fuge. Cat timp mai luptam, cat timp ne revoltam, inseamna ca n-am murit cu totul.

Dragostea e intreaga, nu o carpa de sentiment. Din dragoste se fac crime. Din dragoste de frate, de sora, de sotie, de iubita, de fiu, din dragoste de tara. Se iubeste si se moare, cam in asta constau preocuparile grecilor antici. De aceea il vad pe Brad Pitt profund justificat in rolul lui Ahile, indragostit pe o plaja, inainte de batalie, de o frumoasa prizoniera. Probabil ca stropul de maretie si frumusete care ne-a mai ramas, de la greci ni se trage.

corecteaza cu \"sunt\"

Dominique, daca te-am jignit vreodata cu ceva, imi cer public scuze. Ai dreptate sa te superi in cazul asta. Dar principiile nu mi le schimb. Dintre ele face parte si principiul curtoaziei.

Nu ma asteptam sa-mi sustii punctul de vedere. Pentru ca punctele noastre de vedere sunt diferite.

Bogdan mi-a acordat o stea pe \"Artistul\", apoi, in forfecare a considerat poezia \"oribila\". De aici a plecat revolta. Si inca ceva: e singurul subsol in care am explicat pozitia mea referitoare la \"Artistul\".

Te rog sa scrii \"sunt\" conform normelor actuale de limba. Multumesc

Adina,

iarta-mi devierea, mi-e imposibil sa ma abtin. Promit ca e ultima oara. Iti doresc insanatosire grabnica si de la mine nota douazeci pentru efortul de a recenza si sustine cartea lui Dodu.


Radule,

Sa nu crezi ca eu sunt mai putin sincera cand am ceva de scris. E foarte clar ca Liviu si Bogdan Geana nu-si pot ascunde resentimentele cand fac critica. Nu si le ascund nici pe strada, cand trec pe langa tine si nu te saluta, daramite in scris. Multe ma inseala in viata, dar cuvintele nu ma inseala.

Sa mai stii ca apropierea dintre „Artistul” si „Anumite femei” nu e fortata - in opinia mea, sper ca am voie. Incearca sa faci abstractie de faptul ca sunt eu, autorul. O definitie, imagini puternice, cateva sabloane de care nu ma feresc, patetism salvat sau infirmat de profunzime, depinde de stare. Difera tema si timpul alocat elaborarii poate. Aluzia se referea la modul variat de a recepta texte asemanatoare, ceea ce nu denota, in nici un caz, un adevar general valabil

Tu, Radu, n-ai ce cauta pe lista mea, nici daca ai vrea iar daca am o lista, nu ma sfiesc s-o ascund, ca nu ma cheama nici Bogdan Geana, nici Liviu Dascalu. Si daca ma acuza cineva de atac la persoana, e foarte motivat s-o faca, e adevarat, am atacat niste persoane, care mi-au atacat persoana sub aparenta criticii la text. De ce? Nu stiu...S-au trezit prost dimineata, nu le merge bine la serviciu, eu sunt femeie, ei sunt barbati, de ce sa-mi mearga mie bine, ia sa-mi mearga si mie prost. Asa e in viata. Iti spun prieteneste. Dar de explicat nu stiu sa-ti explic. In poezie, naivitatea e un deziderat cum bine observam tot eu (si nu B.Geana care a preluat propria mea afirmatie), in viata naivitatea e un punct terminus cam ca o grinda de care te dai cu capul si..., ei bine, de aici mai departe trebuie sa ai grija sa nu devii lup ca lupii. Mai bine devii lup ca tine. Insuti. Unul mai dragut. Dar mai bine o oita. Nici asa nu e bine. Nu stiu cum e bine.

\"Nu dau doi bani pe poezie ta\" mi s-a spus de nenumarate ori. Pentru un om care stie sa se poarte si diplomat, ceva e suspect in a nu spune niciodata, nici macar, „binisor”. Asa de multe ori am auzit: \"scrii prost\" din partea unicilor critici de pe site, incat am simtit nevoia sa iau masuri. Fiindca, eu, Radule, am spus odata ceva si asa ramane: eu nu ma retrag de pe site. Da-mi 0, -20, cat vrei tu, eu nu ma retrag.

Pe gat nu bag nimanui gusturile mele, motiv destul de solid sa am pretentii la reciproca: sa nu se stearga nimeni la fund cu ele.

Iar sub forfecarea lui B.Geana am raspuns, daca te uiti cu atentie. Nu prea multe, pentru ca a aparut Dominique care m-a blocat cum numai ea se pricepe.

Anticipez o posibila replica: nu suport critica. De felul asta. Raspuns: nu, n-o suport. Imi place sa fiu si apreciata, ca de asta traiesc, sa fiu fericita, nu ca sa iau bate in cap. Si nu ca n-o suport. Nu sunt de acord cu ea. Acum eu astept sa vad cu suporta Liviu sa i se raspunda cu aceeasi moneda. El va spune ca suporta bine, va scrie doua comentarii senine, poate si o poezie mareata, dar peste cateva zile o sa devina trist. Sa nu se intrebe de ce. De la batele primite in cap.


Ps ma gandeam ce mult imi place sa am ultimul cuvant

N-ar fi rau daca i-ai propune lui Radu ca aceste portrte sa stea in pagina de autor, pentru cine e de acord, fireste. Cateva cuvinte despre cum s-a apucat de scris, ce volume a publicat?

Forma corecta: \"a fi\". Multumesc

Mi se pare inadmisibil ce se întâmplă. Mi se pare că se omite din ce în ce mai mult calitatea esențială a scrisului – finețea. Există, Liviule, și o caligrafie a fondului, nu numai a formei. Să nu mă înțelegi greșit. Nu intervin de dragul Adinei, sau a lui Costel, nici măcar de dragul meu. Intervin ca să nu fim luați de proști, unii dintre noi. Bun, am înțeles forfecările lui Geana, cu toate că pe mine mai mult m-a cipopârțit, decât m-a forfecat, dar n-am vrut să par frustrată cum sunt de fapt și m-am făcut că plouă. În realitate – adică pe față, nu pe internet, eu nu sunt frustrată, Liviule, de nimic și de nimeni. Pot atât cât pot. Frustrată sunt aici când văd că s-a făcut din critica brutală o modă de prost gust. Îmi pare rău, tolerez sadicii, dar în exces, cred că dăunează.

Dacă aș fi să iau la bani mărunți „Artistul”, nu e cu nimic mai prejos sau mai presus decât „Anumite femei”, doar că tema nu se mai învârtește în jurul unui romantism maladiv, ci în jurul condiției omului de artă – cele două teme la fel de prăfuite. Dacă aș căuta emoția artistică, aș găsi-o în ambele poeme. Dacă aș căuta imagini, poate că aș găsi mai multe și mai neclare în „Anumite femei”, mai rare și mai evidente în „Artistul”.

Să știi că țin minte cine pune obrazul pentru mine și cine nu. Când m-a forfecat Bogdan Geana n-a venit unul singur să spună că mi-au fost citate două poezii proaste și două relativ bune/proaste. Când puteau fi citate două bune și două relativ bune/proaste. Tu, Liviule, ai făcut mereu parte dintre cioclii. Ba ai apărut și la parastase, n-am înțeles niciodată de ce ai venit de zece ori să demolezi un poem și încă de zece ori să-ți iei „la revedere”. O singură dată era suficient.

Vezi tu, depinde ce urmărești prin scris. E posibil să nu urmărești nimic și atunci e tragic. E posibil să fii frustrat și atunci scopul tău e să înmulțești numărul frustraților. Dar e și foarte posibil să dorești cuiva să ajungă sus și să-l încurajezi.
La fel se întâmplă și cu Adina Ungur. Ea a dorit cuiva să ajungă sus și l-a încurajat. (amănunt foarte important: prin cuvinte frumoase, sfaturi care să conțină aprecieri sau deprecieri). Din surse sigure îți spun că “Probleme bărbătești” a avut succes.

Vrei un limbaj nou? Un gen nou? Un nou stil? Tot cu fondul lexical de cuvinte lucrezi, dragă Liviule, chiar dacă ți se pare perimat. Tot la ce e vechi te raportezi. Așa că ai grijă de bătrâni, chiar înainte să îmbătrânească, așa de importanți sunt bătrânii ăștia.

Știi ce nu înțeleg? De ce toate rubricile de critică debutează cu nume arhicunoscute pe poezie.ro? Mă năpădesc mirările.

Nu dau doi bani pe critica ta. Îmi amintește de piesele black în care grohăielile soliștilor vocali se numesc voci. Ce zici de metafora asta? Totusi, in opinia mea, esti mai profund decat Geana, în sensul că aloci destul timp număratului de vocabule reluate în discursul autorului criticat, dar nu știu cui îi folosește. Maxim autorului, cu riscul de a nu-i folosi.

Și să mai știi că am și eu lista mea, lichidările mele. Tu ești cap de listă, consideră-te privilegiat.

Din punctul meu de vedere e o poezie completa. Ca imagine vreau sa spun, mai ales ca imagine, fiindca e vorba de un poem vizual. Ghilimelele n-au sens, ingreuneaza curgerea versurilor, eu le-as scoate.

Uite ca se poate vorbi si frumos. E drept ca despre om, nu despre text. Cu toate ca am banuiala ca se poate vorbi frumos despre amandoua.

Te rog reediteaza textul, in principiu ar trebui sa dispara spatiile goale existente in fragment. Multumesc.

La ora la care se incheie probabil cenaclul agonia.ro din Bucuresti, m-am gandit sa las o vorba pentru Costel. Am citit o mare parte din prozele sale incluse in volumul \"Probleme barbatesti\" in timpul orelor de romana si franceza, materii pe care le predau intr-un liceu de baieti. Am fost speriata la inceput, nu stiam cum vor recepta, dar curiozitatea mea s-a dovedit mai puternica. Copiii s-au amuzat, intr-adevar. Vorba vine copii, sunt barbati in miniatura acum, de 18 si 19 ani. S-au amuzat mai ales cei care au facut lectura fragmentelor, care au avut textul in fata si, nu de putine ori, nevoie de momente de respiro, pentru a reveni la o mina serioasa. De regula, spre finalul povestirilor unde delirul verbal, se stie pentru cine a citit, atinge culmea. Pe scurt, experimentul a avut succes, cu toata abaterea de la programa, ca bune mai sunt si abaterile astea, cum ar spune autorul. Drept pentru care ii multumesc indoit, o data pentru o lectura gustoasa, cu iz de copilarie, si apoi pentru ca am gasit o metoda de a reorienta atentia elevilor mei catre literatura, dupa doua saptamani de vacanta.

Monica, sa ma ierti daca te-am jignit cu ceva. N-am avut in nici un caz, in intentie. Am trecut pe aici ca cititor. Iata de ce: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/37987/index.html

Pe Liviu il prind eu alta data.

Cu simpatie,
Ioana

Liviu, daca m-as lua de tine, s-ar crede ca am prins resentimente de cand mi-ai macelarit Artistul, fapt pentru care iti multumesc cu intarziere.

Sa se creada, fiindca am de gand sa ma iau. Da-mi voie sa-ti spun ca observatiile tale n-au legatura cu textul de mai sus, decat prin asezarea in pagina. Poate ai gresit pagina, ia verifica. Adica \"vulturii chiar nu au nevoie de vesta antiglont\" e o constatare foarte adevarata, doar ca ce are de a face adevarul cu poezia, nu inteleg.
Praslea cel Voinic nu e aici un personaj dintr-o fabula oarecare, fie si fantastica, ci e evocat in chip simbolic. Daca nu intelegi simbolul, treci la alta poezie.
Sunt curioasa sa stiu de ce e un final filosofic si daca este, de ce n-ar fi.