Ioana Bogdan

Frumoasa doina, asta e o doina.

Pe langa altele, fluturele este simbolul unei realitati duble, inconstient poate ai inceput cu \"da-mi o veste, da-mi un semn\" - o expectativa dureroasa si ai sfarsit cu \"am scuipat norocul\" - un refuz al aceleiasi asteptari impovaratoare pentru aripile unui fluture.
Dar daca vrem sa speculam la nesfarsit, fluturele tot o zburatoare este. Personal, nu gasesc o insecta mai dezgustatoare ca fluturele, poate doar gandacul. De ce? Pentru ca imi da senzatia ca oricand poate trece de la o conditie la alta, ca metamorfoza e un fel de putere a lui, miraculoasa.
De ce cu cap de mort, nu te mai intreb, asa cum nu te-am intrebat de ce ochi de piatra.

Frumos gest.

Cine nu stie cum este Anton poate ar trebui sa citeasca si aceasta poezie. Ar trebui poate sa fi fost cu noi, aseara, cand Anton ne-a lasat volumasele sale de versuri cu cateva dedicatii scolaresti, deoarece era prea emotionat. La prima noastra intalnire oficiala, ca poeti, a avut loc si lansarea neoficiala a volumului lui Anton, care a publicat asa cum a putut, a intampinat greutati, dar a publicat.
Volumasul lui Anton este o mica bijuterie, care nu cantareste greu, dar valoreaza mult, care se citeste pe nerasuflate - in pat, in picioare, la birou, in mers, in masina, oriunde...

Sper sa vada Anton poezia asta.

Draga Pan,

Dupa ce iti scriu, intru pe link sa vad oare eu ce-oi fi scris?

Deoarece comentatorii tai sunt foarte sfiosi, fiind vorba de un subiect atat de delicat, m-am hotarat sa-mi iau inima in dinti si cu un tupeu care nu ma caracterizeaza deloc, dar absolut deloc, sa-ti multumesc pentru poezie, o s-o iau ca pe o impartasire a aceluiasi... ideal.

Sincer, m-am bucurat pentru ca am stiut ca vei intelege.

Ultimile doua versuri sunt neasteptate, eu nu am mers atat de departe cu rationamentul; nici nu as fi putut, aici e o poezie; de aceea sunt si cele mai frumoase. La fel - \"Iubirea din care totul se naște și respiră,
nu este o musafiră,
este tu,
este el,
este eu netotul,
este natura noastră,
castă\"

Doar o observatie: \"perceput\", \"ideal\", fals\", \"real\" - neologisme apartinand unui registru diferit de cel a lui \"pripa\", \"putintel\", \"cunoscatori de totul\". Poate ar trebui putin indulcite. Spun si eu, poate, poate...

Draga Anton,

A doua strofa m-a atras in mod special, a treia este geniala, nu am ce sa comentez.

Dar nu stiu daca am inteles bine ce ai vrut sa sugerezi prin \"boabele de grau\". Pentru un poet ca tine, nu poate fi o scapare, un gest involuntar asocierea lor cu \"omagiul\", un cuvant atat de compromis de limbajul de lemn al epocii de tinichea.
Oricum, involuntar sau nu, mie aceasta asociere nu-mi suna bine, poate si pentru ca mi-au ramas in minte atatea versuri absurde ale susnumitei perioade. Nu stiu, eu poate ca as schimba, depinde si de ce ai vrut sa spui. Un cuvant ca acesta - \"omagiu\" poate contamina toata poezia. Uite, recitind, il descopar pe \"a trudi\".

Nu am comentat calitatea versurilor in general pentru care iti voi ramane acelasi cititor fidel.

Ma inscriu in lista. Nexus s-a ocupat de medalie. Tu scri cum vrei, eu as fi dat mai multa forta finalului, ceva de genul \"desi, undeva, a incoltit certitudinea ca daca as renunta la autocenzura...\" Adica o rasturnare, o autoironie mai accentuate.
Deci nu renunta la autocenzura.

Nici eu, dar tot as mai lucra-o :)).

M-am logat special pentru a comenta. E prea frumoasa ideea, starea, pentru a nu mai strecura acolo, doua trei metafore, e pacat... De exemplu \"Deschide aripi in spatele tau\", e parca prea simplu, ar mai trebui condimentat...

Oricum, e superba. Cu si fara schimbari.

\"auzi domne\', da\' mata ai un bisnis de...si mai esti si gras si prost\"- finalul mi-a placut cel mai mult, mai putin ultima propozitie. E in plus.

ai cateva stangacii:

1.\"spune rotofeiul asta tiganos\" - nu merge, fraza e atipica;

mai corect:
\"Păi bine baragladină, asta ne fu vorba? Rotofeiul ăsta țigănos deja începe să mă calce pe nervi cu tonul autoritar\"

deoarece:
situezi actiunea in prezent, ori
\"a spune\", \"a intreba\", \"a adauga\" etc sunt folosite in discursuri in care actiunea e la un timp trecut.

EX: \"Pai bine...asta ne fu vorba?\" SPUSE rotofeiul..\"

2. adaosuri nepotrivite
Ex:\"alt Gica? Sau originalul\" - adica tu, ca personaj, trebuie sa fii stupid, nu inteligent, trebuie sa intri in joc, abia la sfarsit sa-ti arati chipul, astfel sporesti farmecul lecturii.

3.ceea ce mi-a placut este redarea limbajului apartinand unei anumite societati, speculeaza aici.

sa te vad mai departe.

Alex, te rog sa nu te superi, dar eu nu consider ca ceea ce ai scris tu aici e poezie. Ideea exista, dar ai fi putut s-o asezi la rubrica \"ganduri\". Nu discut \"sacul testicular\". Daca asta ai vrut sa spui, e ok, dar puteai sa gasesti o metafora, sau o imagine mai voalata. Sau daca nu, sa continui invecinezi situatii concrete, prozaice, cu imagini poetice. Dar aici totul e prozaic. Nu exista nici macar muzicalitate, ci doar idee si de pe urma ei, un sentiment - o greata, o instrainare, un refuz al paradigmei \"domesticului\".

Raman primele trei versuri care, in opinia mea, pot sta inceput pentru o poezie.

Ai cizelat-o nu-i asa? Te intreb pentru ca eu asa cred si as vrea sa-mi confirmi. Are curgere, are sinapse nu numai de cuvant, ci si de senzatii, astfel incat sentimentul e unitar si de aici firescul versurilor.

Eu as vrea sa stiu doar de ce nu place aceasta poezie. Doar atat. Adica, as vrea argumente.

Cand vii si spui nu, nu-mi place. Sau nu, nu are \"nu stiu ce\", trebuie sa argumentezi. Sunt de acord ca Pan poate scrie mai bine, ca oricine poate scrie mai bine. Mai stiu insa ca orice poem face parte dintr-un UNIVERS poetic, ca fiecare poezie, are strigatul sau mutenia ei, ca ea corespunde unui anumit moment trait de autorul ei.

Ii invit pe toti cei de aici sa citeasca poeziile \"de dragoste\" ale lui Arghezi. (Exemplu de vers \"cui i-ai dat fa, sa ti-o cunosca, faptura ta imparateasca\"). Daca vor.

Pan, acum tu:
nu inteleg de ce \"venine\", in loc de \"venin\" si nu inteleg topica lui \"nu ti-ar fi lasat\". cine sa lase? care e subiectul?. Ca de obicei, probleme cu topica. Te rog sa ai rabdare si sa revii asupra ei. Incearca sa nu mai postezi o poezie \"calda\". Iti pot veni idei ulterior care vin sa o intregeasca, sa o infrumuseteze. Ori tu cu acele idei, compui o alta poezie.
Concluzia 1: Putin si bun.

Concluzia 2: pana vom infiinta critica avizata, v-as ruga sa va sustineti opiniile. Si chiar si asa, macar pentru efortului autorului, aduceti argumente.

Mi-a placut textuletul asta care e complex, desi e doar un textulet, mi-a placut pentru ca se vorbeste despre iubire, iar despre iubire se vorbeste inca din copilarie si atunci cand stau de vorba copiii lovesc calcaiele de pamant.

Pentru asta mi-a placut - e aerisit, e firesc, nu e regizat, e scris dintr-o suflare.

Uuuf, ce greutate pe suflet am avut, deci nu suntem negri, sau putem fi daca ni se face dor. Mie n-o sa-mi fie dor, astfel ca, poate gasim alta perla. E o problema cu frunzele, poate luam de aici cateva. M-a uns pe suflet ca ma uit in causul palmelos si gata, am scapat. Mare bucurie.
Eu n-am crezut ca flutura exista, dar uite ca acum o s-o vad si pe asta. Hai ca mai am de lucru cu bagajele. Nu ma grabesc. Daca stiu ca exista flutura, pot sa-mi fac bagajele timp de-o viata.

a_n,

Eu nu cred ca e asa usor, adica, doar cu o pereche de pantaloni scurti si gata, se rezolva? a_n, eu am cateva suspiciuni, deoarece asa e inainte de drum si oricum, de cand am aflat ca vine si Dodu incep sa ma gandesc serios de tot la camasa de forta, numai asa, din pura precautie.

Adica ce urmareste dansul stand in hamac FIE cu Nic, FIE cu Andia? De ce nu vrea el sa stea cu Bogdan, sau cu Radu, daca tu ai asa probleme cu limba romana?

Si doi, vreau sa stiu, pentru siguranta fiecaruia, daca in grupul de bananarzi sunt negri care fac vant cu frunza lunga si lata si daca sunt, as vrea sa stiu daca nu cumva unul dintre ei e Dodu. Sau Bogdan, sau Radu. Sau tu, sau cine stie, Nic. Acum mi-e si frica sa ma uit in oglinda, poate vad un negru. Eu vreau sa fiu sigura, 100% sigura ca nu suntem negri si-n loc sa stam in hamac facem vant cu frunza

A_N,

Eu nu stiu de ce si cui te adresezi si nu ma intereseaza deloc, dar deloc-deloc, ce iti comunici prin semne cu domnii Bogdan si Nic si Radu.

Vroiam sa-ti aduc la cunostinta pe ac. cale, asa cum ne aduci si tu noua despre pantalonii scurti, ce tare am mai ras cand stranutai si cadeau banane. Daca asa e in Brazilia, eu ma mut. Am avut si eu o colega brazilianca care muncea in firma noastra cam cum ling cainii sare. In schimb s-a laudat cu cativa scriitori si atunci nici n-am mai intrebat-o de echipa lor de fotbal, de frica sa nu braveze prea tare.

Draga Pan,

Eu scriu mereu despre ce sunt. Cine scrie despre ce nu e, insemana ca nu e. Sau este, dincolo de intelegerea nostra si astfel, asa cum ti-am mai spus, imagineaza alte si alte lumi, pentru a supravietui. Ar trebui sa fim din toate cate putin, ar fi ideal. Dar nu se poate. Ar trebui ca, pe masura ce epuizam experientele vietii, sa inventam altele pentru a ne simti intregiti.

Sau poate ca e vorba de varsta, de ceasornicul fiecaruia. Poti ramane tanar, poti imbatrani intr-o secunda. De hrana, unii traiesc din cuvinte frumoase, altii din ideii, unii din sentimente, iar altii se hranesc pur din simplu din ceea ce sunt, daruind celorlalti fiinta lor – dar recreata, asezata intr- o ordine, inzestrata cu un sens, pentru a putea fi intelesi.

Poezia este un asemenea dar, o marturie despre noi. Noi -cuvintele, noi-ideile, noi-sentimentele, noi-oamenii.

Mie taaare mult mi-a placut femeia care pleaca, dar se intoarce \"pe calcaie\" - frumos spus, de fapt ceea ce place cred ca este jocul, alternanta intre tragic (\"te duci...unde ochiu-mi nu mai patrunde\") si observarea vietii prin ochii comediantului - \"iti fluier admirativ din spate\".

Draga Nic,

Te pricepi la descrieri. Imi amintesc cu placere cat am cautat eu refugiul Craita din Piatra Craiului si nu l-am gasit...Pentru ca nu exista pe nici o harta si acum cred ca refugiul este un rod al imaginatiei omenesti, nu stiu, eu nu l-am gasit...Si trocurile cu ciobanii, ei ne dadeau urda, noi le dadeam rom...Mai sunt ciobani? Hainute noi, zici?

Sugestie: schimba cortul cat stadionul Dinamo, mie mi se face pielea de gaina. Sau lasa-l, are umor. Dar parca mai mult are finalul.

Am retinut \"aprind una cu filtru\".

Nu am inteles un singur vers, strofa a doua - \"Cine sa ma mantuie, cum ma mantui tu\" - nu se intelege ideea = in afara de tine, nu ma mai poate mantui nimeni. As spune \" Cine m-ar mai mantui, cum m-ai mantuit tu...\"

\"Ne-am impartit singuratatea in doua...si de spaima noastra noua\"
\"fricile...de din plina zi\"
\"neintregirea lui unu/al fost\"- sunt exemple din ceea ce ce mi se pare inedit la tine si anume tanguirea vorbei,(mie nu mi se pare ca ar fi susoteala la final, ci tanguire), inversiunea topicii.

Daca ai putea scrie asa in continuare, naturaletea expresiei si stilul ar avea de castigat. Nu voi inceta sa spun asta.

Eu vreau sa spun aici, sa vada toata lumea, ca topica poeziilor tale, mestesugirea vorbei incepe sa ma duca cu gandul la Arghezi, autorul \"Cuvintelor potrivite\". Pana si mentalitatea \"teluricului\" tot la el ma trimite.

Baraganul - eu n-as putea sa fac din el poezie. Trebuie sa apartii sudului, pamantului atat de mult, incat geografia sa sa-ti para familiara, sa nu te sperie \"baraganul de iubire\", ciulinii, toropeala si neploaia...

Draga Nexus,

Asa te asteptam de mult cu un text caruia sa nu-i gasesc cusur. Nu stiu nici eu de de Eliade, au mai spus-o si altii poate, important e cum au spus-o. Tu ai facut-o firesc, vezi, cred ca nu e nevoie de prea multe artificii, ca si Degeaba, ai tendinta asta.