Ioana Barac Grigore

daca vei avea chef sa stai o vesnicie cu mine, fireste ca te primesc. si o sa avem si o pereche de pantofi cu toc de doispe ca scosi din cutie...

Petru Clarina, sunt convinsa ca poti lua in serios literatura, cu atat mai mult cu cat esti studenta la litere. lasa textele un timp si vino pe site cu niste pareri critice pertinente, de profesionist. si tine-ti prietenii aproape. ar trebui sa insemne ceva pentru tine ca nu te lasa singura pe drumul desenat de persoana in cauza. cine ar mai fi facut-o in zilele noastre...?!

cred ca ai dreptate, felix. e posibil ca terra sa nu-mi treaca balbaiala cu vederea. poate schimb. esti destept.

ti-o dau pe cea teribila daca iti dai manusa jos. le prefer mainile uscate si aspre manusilor moi si umede de piele de caprioara sintetica intoarsa tinute in camere inchise si igrasioase.

ave

baby, nu arunca cu aristotel dupa mine daca nu sunt foile prinse bine in cotor. stii ca greslelile mele nu sunt atat de mici incat sa se vada cu un singur ochi... :)

era de bine...

sa inteleg ca o scoti pe Emmanuelle Kent la inaintare? cory, fireste ca impunsatura in urma acului tine de retrospectie. de aceea incep sa se repoarte pantofii cu talpa groasa. pentru inaltarea gambei. daca nu e prozodie se numeste ca e proza. dar nu e prozaic. no, sir...!

astept lucrrea.

proza scurta (nu ca ar conta...) bine facuta, introspectie, coerenta. imi place. esti in sapaturi si acum iti tragi sufletul intre buldozer si groapa.

te rugasem sa-ti scoti crinolina din usa. dar sa nu tragi, ca rupi usa.

maricica, sunt cativa pe site care scriu parodie. putini, chiar bine. din nefericire, nu toti specifica faptul ca asta fac, cand o fac. este obligatoriu sa fie indicat si textul parodiat. te mai astept. mai am cateva...

felix, daca ai vreo chemare pentru inca vreun foxtrot, sau vreo sarba, da-mi de veste si deschid comms la textul respectiv. al doilea \"el\" are o noima in poemul respectiv. ce mana sa-ti intind?

...corecteaza si \"și tu rădeai\". nu e moft. a rade inseamna chiar altceva...

hai, ca am uitat

hai sa-ti spun ce mi-a placut mie aici. cum ai redat atmosfera atemporala a unui anotimp, a unei varste specifice, ingeniozitatea si expresivitatea stilului, succesiunea cadrelor si marca senzoriala a secventelor, expunerea elementului intim intr-un mod insolit si lipsit de pretiozitate. ai facut ceva ce se reuseste rar (deseori, nici tie nu-ti iese...): aduci in prim plan o lume exotica, o dolce vita nostalgica tavalita in les neiges d’antan, fara snobisme, citate intelectuale, limbi si gratuitati de limbaj, fara acel “cu orice pret” - o capcana in care se cade deseori. imi mai place ca nu platesti tribut unui curent anume (chiar daca poti fi incadrat, dar nu dam publicitatii), ca ai reusit sa concentrezi, sa rotunjesti dar textul sa ramane proaspat si sa nu plictisesca. si, mai ales, imi place finalul, care nu este perfect la nivel de sintaxa (in general, in ce ai mai scris, ai mici probleme – sa zicem imperfectini – la logica simbolica), dar, altfel, este exact ce trebuie.

intre noi fie vorba, statuia aia face cam mult zgomot pe scari, iar “plangi infundata”... hei! aici chiar nu merge...

aprecierea mea cu semn este pentru ultimul vers si pentru asta: “Mă lăsai sa te gîdil în talpă cu pana de gîsca
și tu rădeai cu capul dat pe spate ca un
clopoțel cu dingadong în pauza mare.”

mihai, incep sa ma obisnuiesc cu tine. nu sunt invatata sa fiu privita cu ingaduinta. este un sentiment... bun. multumesc.

adrian, nu bate campii! stii bine ca devenise, deja, o problema de pricipiu care nu mai tinea de noi doi. trebuia sa zica unul hop! ca sa sara celalalt. sunt modesta si imi asum saritura. merg sa dau cu parul...! en garde!

ionut, am grija de mine de ceva vreme, dar invat in fiecare zi cate ceva. ce ar trebui sa invat de la tine azi? hai sa vedem. sa ma feresc de ceva? ma paste o primejdie? sa mai dorm? a prevestit ceva hancu si nu am fost pe faza... ?

take care!

daca ai venit sa tai nodulul gardian, precis manerul trebuie sa fie descris intr-o carte. niciodata nu am reusit sa parodiez un haiku in mai putin de 301 caractere. astept sa ma inveti. nu toate limbile incovrigate iau puncte minus la concursuri. bine ai venit.

ave

...acum vad cuvintele tale si nu am vrut sa ies fara sa-ti las semn de bine ai venit si multumiri pentru cuvinte. mereu am recunoscut ca poezie cu adevarat autentica se face aici, in subsolul textelor si ca feedbackul in arta este mereu inspirat si creativ.

doream sa va spun ca bunica mea nu mi-a spus niciodata nici macar un singur cuvant rau. niciodata. timp de aproape 30 de ani. nici macar un cuvintel rau. m-a iubit neconditionat, precum si eu pe ea. ii citeam in fiecare vara cel putin un roman celebru. cel mai mult i-a placut \"coliba unchiului tom\". se numea Floarea, iar acum ma uit la voalul ei de mireasa pe care il am infasurat in jurul manechinului de croitorie.

oscilez intre sobru, frivol si o ultima felie de pizza, asa ca aleg o parodie de raspuns pentru amandoi, ca sa fiu in ton: asadar, ma asteptam la un banc bun si la o lipsa cu acoperire internationala. hanna, la radu gasesc cu mare greutate textele, asa ca va trebui sa te descurci, cumva, singura. tot ce-ti pot spune este ca acesta imi cazuse cu tronc pe vremea aia. mircea, a sunat bine sentinta, dar nu stiu de ce mi-a amortit mana stanga si, in plus, mi-a inghetat toata jumatatea dreapta a corpului cu tot cu oja si goldielocks. sa fie de la acel \"sa auzim de bine\"?!

ave

pai, sa zicem ca prefer varianta: \"a unei statui antice proaspăt dezgropate\", asa cum ai zice \"imi place mirosul cefei acelei femei bogate\", sa zicem...
precum prefer \"clopoțel cu dingadong\", \"cum pl(î)ngi înfundat\" (eu prefer \"pal(a)ngi\" cu \"a\", deci fara diacritice, decat \"î\", asa cum iti place tie, dar asta e preferinta mea...), etc.

ma bucur ca vrei sa ma vezi fericita... works for me!

venisem pentru \"...datoria curata\". corecteaza-l macar pe \"scărțăia\"! daca nu si pe \"a unei statui antice proaspăt dezgropată\"...

discutam cu un prieten comun despre luarea in posesie a posedantului de catre propria-i posesiune. alte paradigme...

va trebui sa lamuresc, odata pt totdeauna, ce/cine este sforarul. cel care impleteste sfoara...?