Ioana Barac Grigore

actiune e corect.
si o intrebare: cum se scrie \"paf\"? \"puff\" sau \"paph\"?

eu chiar treceam pe langa ea daca nu citeam comentariile... :(

mircea, esti talentat tare. ma lasa paf verbul tau. la naiba, uite ce bun esti!

ultimele doua versuri suck... e un fel de moartea de la intrare. scoate-le linistit! crezi ca de scuze are nevoia omenirea? ea vrea actiuune si cat mai multe snuffmovies

claudiu, sar parasutisti din dirijabil. au pusti cu luneta si ochelari. cine poate crede ca un dihai dirijabilul poate fi doborat cu prastia sau teava de cornete se inseala. cum sa nu ma bucur cand te stiu cu mine neconditionat... ?! piata muncii e in renovare. a facut ravagii rasnita aia... :)

dan, probabil dorinta mea de a turna plumb topit din creier in creier este singura gratuitatea pe care mi-o pot permite la forja. in rest ramane doar curentul de la paletele ventilatoarelor si sabia de plastic plina cu bomboane decolorate care astepta sa explodeze dulce peste lumea de zahar cubic de pe limba iepei razvratite din manej.

poate ca versul asta: \"să-i înghit quarch-ii ca pe monade ale iubirii sale\" ar trebui reformulat, in intregime. poate chiar scos \"ca pe\".

maria, doresc sa-ti spun ca versurile tale \"inseamna\", in acest microcosmos de cuvinte potrivite care doar dau din codita haotic desenand pe perete umbra uriasa a unui metronom cu mecanismul neuns.

te citesc constant si te ador pentru ce scrii

multumesc

urmareram o stire, zilele trecute, despre reusita unui cercetator roman (poposit pe alte meleaguri...) care a descoperit substanta invizibilitatii.
daca stiti mai mult despre asta, ma intereseaza...

dana, chiar asta este: o decadere, o pervertire a mortii.
o moarte epidermica si contrafacuta, expandata, dar personalizata.

ma bucur ca inca imi acorzi credit. invat din ce in ce mai mult si mai bine, nu?! ce importanta ar avea vechimea textului chiar nu inteleg. cred ca strica putin stilul asta de \"patron\" al literaturii. daca te apuci de mecenat sa ma tii la curent.

raman la parerea mea ca deschizi prea mult cu placenta. daca mai dai o haina jos, ramai o pana tocmai buna de pasarea paradisului cu ea in cioc.

ironie cat cupride. bun.

costin, zilele astea am o aplecare speciala spre traditiile orientale, asa ca o sa schimb negrul pe alb, mult alb... tot aia e, doar ca te incalzesti mai putin...

moartea are morti. moarte eroica, moarte de foame, moarte de dor, etc. poate fi cu prea mult aer, cu prea multa apa sau cu prea multa, etc.. dupa, conteaza mai putin...

lavinia, fotografia a fost intai. imi aduc aminte bine cand am facut-o. eram la miami, inconjurata de oameni dragi si ma simteam ok. foarte multe voaluri, zeci de m de voaluri colorate. multumesc.

andu, am primit mesajul dar nu esti tu. no, sir! mai astept.
la tragedie se plange mai mult. la drama doar miorlai putin (si asta doar daca sunt buni actorii...). si cand ma mai prinzi cu oacaua mica, lasa-mi semn pe ym, sa nu ma fac de rasul siteului. eu asa am facut mereu... vezi cum esti?! no sir, no way..!

titlul este patetic dar scriera este... wow

dadada

imi plac ideile

ma bucur sa va am cititori si intelegatori. deseori ma opresc si ma gandesc unde se opreste dialogul cu noi insine si unde incepe cel cu receptorul. mesajul este mereu important.

va mai astept

...sunt in pasa proasta si imi face bine ce e de bine.

cum naibii sa ma mir ca iti place ceva de-al meu...?! + ca mai si inteleg de ce...

a fost momentul potrivit. sincer multumesc.

caterinca mea rimeaza cu tot ce ma poate scoate din corzi. sonata cablurile de inalta tensiune... (va urma)

tin. cum faci cand te intereseaza?

lume, mai gasim inca vreo 2-3 sensuri ascunse...?!

nu vazusem ca mi-ai scris iar. am intrat iar la poemul asta sa te intreb unde te pot citi. e ok. inteleg repede si limpede, chiar si ce n-ar fi de inteles, dar sa mi se si explice... sper ca nu te indoiesti de asta :)

ca se numeste faza de negare impusa si este all that jazz... asta imi aduce aminte de ultimul capitol al lui knut hamsun. in norvegia este iarna jumatate si restul jumatate. bird on a wire este, totusi, un titlu bun al unui film mediocru. m-am pacalit de doua ori cu titlul asta. mereu retin neesentialul. alegerile mele sunt stranii. fireste ca iti pasa. altfel nu era altfel.

multumesc

corneliu, ma tot intreb ce pot adauga aici. ar trebui sa ma minunez si la tine ca si la ela de cata acuratete capata postfata cand cuprinsul e tiparit la inceput. indiscutabil , invat mult de la voi, oameni destepti, si tare mi-as dori ca aceasta meteahna a stergerii lentilelor inainte de asezarea pe nas a ochelarilor sa devina lege, dimineata dupa dus si inainte de cafea sau ceai sau in ce mai citeste omul dimineata.

tare mi-as dori sa stiu ce ai comentat la poem. nu vad nimic nici la offtopic. poate s-a pierdut.

mircea, vreau sa le intorc ca la viena si vreau sa ma inveti tu cum sa fac. ma bucur tare ca ne-am cunoscut.

ela, a fost mai mult decat o argumentare. cum se numeste cand nu mai reactionezi si nici nu-ti mai pasa? oboseala sau paznic?

noemi, nu ma certa! iti spun clar ca nu merit. gusta fara prejudecati. e ca sarea\'n bucate.

gheorge, maseri, a fost ziua ta, la multi ani! te mai astept!

dan, nu-mi spune livada de nuci ca ar fi prea mare coincidenta... cu un galon de benzina mai fac ceva drum. cred ca voi avea nevoie de tine la urmatoarea pana.

ma, placerea ta imi face mare placere. acum pot spune ca ai vazut poemul prin 4 ochi si cu oglinda 8.

poetrica te vad off. te astept si on. spider, te vad up, incearca si un down.

am recitit commul meu lung: plin de balbe si dezacorduri, etc. iertare!

teodora, poemul acesta este o poveste despre o poveste, deci tot postmodern este :)

stii ce apreciez cel mai mult? faptul ca mi-ai acceptat invitatia de a citi si altceva din pagina mea...

ela, poate ar fi trebuit sa specifici pe undeva si titlul care vad ca a facut ravagii si a anulat, intr-un fel, efectul textului. fireste ca multi cititori au intrat datorita (sau din cauza) lui. nu cred ca vei avea prea multi comentatori la text, pe de-o parte pentru ca argumentatia ta sta in picioare destul de bine (chiar si ca psihocritica) dar, mai ales, pentru ca \"deja\" acelui text i s-a acordat suficienta importanta si fiecare are masura, disponibilitatea, deschiderea lui in ce-si propune sa faca pentru cineva sau cuiva. ce se poate face, in schimb, incepand de la un astfel de text? o pertinenta analiza psihologica a cititorului. asta ar fi, cu adevarat, un pariu. ce s-a intamplat si inca se va mai intampla? astea: eu voi avea din ce in ce mai putini cititori/comentatori pe site din cauza “notorietatii”, imperfectiunile lui vor iesi din ce in ce mai mult la iveala din cauza ca ele exista si sunt la vedere, pana si acest text al tau ar fi trebuit sa existe in sine si nu ca replica sau scuza sau motivatie a unui gest (mai ales ca vad ca tot nu are recomandarea ta. voi reveni maine pentru ca – iata! – ai inceput sa ai vizitatori, deci voi mai avea de scris. ca sa lamuresc intru totul: acum mai bine de un an, pe clubliterar, costel a postat un text denumit “cum se masturbeaza o femeie”. textul nu poate fi citit, pentru ca nu mai este vizibil. era o replica a autorului la exacerbarea sexulitatii in literatura actuala. nu mai stiu de unde pornise totul. textul meu a fost o replica la replica lui, fara legatura cu subiectul, stilul sau universul poetic al autorului. deci, nu a fost o parodie, asa cum mi s-a parut mie ca ar fi poemul fetei din craiova. lui smedescu ii raspund asa: ce lagatura are una cu alta, ioan? serios acum. are vreuna? tu ce faci aici? manipulezi concepte inexistente? o parodie nu ar fi putut fi recomandata, or what? deseori, poemele mele sunt replici la alte poeme. cu stamate palnie am avut o lunga colaborare prin “poeme-replici” si a functionat un timp foarte bine. si nu numai. sunt pentru colaborare. cred ca se vede asta dupa numarul de colaje facute cu destul de multi scriitori de pe site. voi reveni.

ela, iti multumesc pentru tot si, mai ales, pentru ochiul lui beatrice…

revin maine cu amanunte