Poezie
opoziție
1 min lectură·
Mediu
Să tragem linie în spate
Și să uităm!
-Vom putea uita oare?
-Da, vom uita
Și vom închide mărginirea
În credința cea mare
A infinirii.
O s-o lăsăm acolo
Până când se va sufoca
În singurătate.
Iar noi…
Noi vom vedea până hăt departe,
Fiindcă o să ștergem
Liniile orizonului
Sau o să le răzuim cu încăpățânare
Până or să dispară
Neputincioase și muribunde.
Vom vedea
Până unde n-o să mai înțelegem
Ce se află.
Și o să alergăm cu sufletul tulbure
Către acel punct
Bănuit numai.
-Să moară mărginirea
și să moară liniile aspre ale orizontului,
să se stingă trecutul…
Însă putea-vom oare
Eu și cu voi-
Dorințele mele-
Să fim fericite
Înconjurându-ne de-atâta moarte?
012.309
0
Poemul...imi place. Insa incearca sa nu-l mai inchizi in structura...lasa-l sa respire...nu-l mai aglomera.
\"și să moară liniile aspre ale orizontului,
să se stingă trecutul…\"
Toate astea...si calcatul pe cadavre...merita! Zau!
Drag,