Ioana

- A! Esti aici! Si m-a luat de mana. Apoi din nou s-a turburat. - Rau ai facut. Te va indurera. Iti va parea ca am murit, dar nu va fi adevarat… Eu am tacut. - Intelegi. E prea departe. Nu pot sa

tu..aceste doua litere care inseamna esenta pamantului. intunericul din care vin ma adapa cu lumina ta...esti departe si totusi esti aici...te simt respirand acelasi gand, respirand aceeasi

Mi-e dor de diminetile insorite de primavara...vreau sa simt boarea diminetii mangaindu-mi fata...de fapt mi-e dor de toate vremurile care au trecut. Simt ca nu o sa se mai intoarca in veci si asta

nu stiu....nu am mai scris demult ceea ce simt si cred ca duceam lipsa. parca nu am mai simtit niciodata ca se prabuseste lumea in jurul meu...acum e unul din momentele alea cand ma simt groaznic de

De draga-ti sunt sa nu ma uiti, Sa nu ma uiti cand soarele rasare Sa nu ma uiti nici seara cand dispare. Cum tatal, mama nu-ti uiti Cum nu-ti uiti casa parinteasca, Sa nu ma uiti de-I zi de-I

nu mai stiu..cred ca o sa amortesc cu totul in nelinistile mele...scriu ce gandesc si nu intotdeauna ceea ce gandesc e bine..asa ca e bine ce scriu? e bine ca scriu? dar daca ma gandesc mai bine

azi...hm..azi am fost fericita, zic \"am fost\" pentru ca ziua e pe sfarsite...pentru ca daca nu ar fi...as continua sa fiu fericita...si continui... si sunt fericita pentru ca sper...de fapt am

Ma napadesc sentimentele alea vechi, de dinainte de tot ceea ce mi se intampla acum, pacea aia pe care o aveam inainte de tot.Si imi e din ce in ce mai dor... Era copilaria mea, e ca si cum ar fi o

Si ma gandesc de fiecare data cat sunt de trista si singura. Parca nici nu as mai avea suflet. Si ma intreb de ce eu? Din cand in cand se mai arata cate un coltisor de paradis, numai ca paradisul

sunt fericita...cam de multisor...si e bine...e foarte bine si poate ca nu incalzeste pe nimeni ca eu sunt fericita dar...nu pot...e singurul mod in care ma exteriorizez... asta e pentru tine...ca

Un intuneric plin de sclipiri de argint. Aerul parca nu poate fi respirat.In departare cateva pete de culoare luminate. Corpul imi devine din ce in ce mai greu.Intind piciorul sa afc un pas si

si cum ramane cu toamna? mi se pare mie sau nu mai are loc in sufletul nostru...toamna ar trebui sa fie plina de mirodenii, de miresme, de suflete libere...si acum?? acum nu mai are loc... oricum

Orice om pe care nu pot sa-l iubesc este petru mine un izvor de adanca tristete. Orice om pe care l-am iubit si nu pot sa il mai iubesc, inseamna pentru mine un pas spre moarte. Atunci cand n-am sa

Dar primiti-ma-n ochi, cu asprimea sagetii, Cand ma joc precum pruncii, ori cand plang cu amar, Si vedeti ce culoare de privirea mea vietii, Ca sa stiti de sunt om, de mi-e cugetul clar. Dar

Lumina asta albastra. Nu e zi dar nici noapte. daca nu as simti ca bate vantul as crede ca s-a oprit timpul in loc asa…intre intuneric si lumina. Aceeasi lumina albastra e si in sufletul meu. Numai

sunt. sunt dimineata, sunt transparenta, sunt forta domoala, sunt intelepciunea secolelor din urma, sunt apa din care curcubeul isi bea frumusetea si nefiinta, sunt agonia si extazul, sunt ratiunea

Uite…ascultam o melodie….si spun si eu acum: “Totul este sa vrei”. Nu stiu daca e chiar asa dar oricum e un sfat. Si incerc sa ma autosugestionez…daca vrei poti….nu stiu daca si voi credeti la fel

Orice om pe care nu pot sa il iubesc este pentru mine un izvor de adnca tristete. Orice am pe care l-am iubit si nu pot sa il mai iubesc, inseamna pentru mine un pas sper moarte. Atunci cand n-am

Trebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu o data sigur cine sunt si ce vreau. Am amnat mereu lucrul acesta pentru ca imi era teama. Mi-era teama ca nu voi izbuti sa imi luminez sufletul, sau ca lumina ce

As fugi cu tine departe, departe. Sa fim doar noi, sa nu mai conteze nimic altceva decat noi. Sa nu mai existe “eu”, “tu”, sa existe doar “noi”. Sa fim sortiti unul altuia si sa nu mai simtim nimic

am revenit... sunt tot eu dar mai buna...im sensul bun al cuvantului..am trait ceva ce nu am sperat niciodata ca voi trai..am fost libera...libera sa ascult marea, sa privesc cerul si luna, libera

Din nou…de cam multe ori din nou-uri…dar asa sunt eu…apar, dispar, revin...plec...nu pot fi stabila in ceea ce priveste scrisul, dar imi place sa scriu, sunt incredibil de fericita cand scriu. Stiu.

Parca am cazut din paradis. Stiu cum sa ajung inapoi numai ca nu depinde de mine. In alta ordine de idei, iara ma indragostesc, ce sa fac, cum sa fiu, cate intrebari. Pana acum e bine. Daca totul ar

oare ce mi se intampla...sa fie din cauza ca primavara urmeaza sa vina? oare ma schimb? se prea poate dar...oricat m-as schimba nu ma cunosc. de ce nu ma cunosc? ce sa fac pentru a ma cunoaste? cum