Ioan Tițian

De remarcat structura subtila a textului, trecerea de la acel \"nu mai am simțuri\" la efectul produs \"...mă legăn într-un scaun zi-și-noapte...\" se face parca fizic in cititor, precum si atingerea pragului de echilibru(intre pierderea si regasirea simturilor in celelalt) \"...oboseala e mai bună decât mâhnirea...\". Un echilibru hranit \"cu lapte rece proaspăt\". \"nu nu mai am aceeași forță a confesiunii aceeași încredere\", structura ce marcheaza iesire din acel echilibru, sugerand nesigurantza inceputului de regasire in celalalt, asa cum \"mă legăn într-un scaun zi-și-noapte\" sugereaza nesiguranta primului pas. Dupa primul pas, nimic din ce urmeaza nu e sigur, finalul \"și să ne regăsim simțurile în celălal\" sugereaza doar speranta, credinta in regasire, dar nu si certitudinea, tocmai prin ruperea de context, de acel \"să bem privindu-ne descompunerea\".
Cu toata incertitudinea regasirii, foamea de celalalt \"ne hrănim zilnic\" ne da curaj sa pornim la drum.

Cam atat pot spune prin acest simplu popas.
(imi cer scuze pt lipsa dia... )


Un a nou!

Noroc bun!
MA

\"sunt atâtea femei în mine pe care le poți avea
dar nici una profundă, adevarată ca cea după care tânjești
femeia la care dacă vreodată ai ajunge
toate celelalte ar muri\"

Când ai curajul să îți privești sufletul în ochi, profund, curat și sincer, cuvintele capătă putere de adevăr. Adevărul se trăiește, nu se spune, de aceea în poezie ne interesează tot ce nu se spune spunând.

Ai lăsat în ultima strofă poezie, căutare, speranță.
Mulțumesc.

Noroc bun!
MA

\"
eu
femeia-goală
o să mă prefac adormită
încet
o să mă învelesc cu tine
și-o să fim
atât de aproape unul de altul
încât nici timpul nu va putea trece printre noi\"


Iubirea purtată de suflete în lut, nu pleacă niciodată singură \"în țara aceea cu temperatura albastră\", după cum nici ulciorul nu se poate sparge într-un singur ciob. Ea este forța care ne unește până dincolo de noi, așa cum forma unui ciob vorbește despre celelalte.

\"și-o să fim\"
\"ți-am zis?\"


Noroc bun!
MA

\"zic și eu
aruncând cu pietricele colorate pe geam
(într-o zi în fața ferestrei mele se va înălța un munte)
fii cu băgare de seamă
nu te încrede verii
mai bine desenează o barcă și pleacă departe cu ea\"


Aha! Era Dana Banu cea care arunca cu pietre pe geam, iar la etajul meu parea ca ploua, și mă cuprideau nostalgiile toate, cam așa:

Camera fără podea

credeam că voi
copii dintre ruine
tot aruncați cu piatra în geam

cât așteptam să-l spargeți

de ce a fost doar ploaia? nu știu
noaptea era prea lungă pentru o lumânare
oricât am încercat să-i cânt
s-a stins, lăsându-mi fruntea rece
și-n ochi infinite puncte negre


Te scrii cu eleganță.

Noroc bun!
MA (vecinu\')

\"\"ceață și umbre
iau uneori trup de tigru
și-mi sfâșie întunericul
alteori capătă aripi
și-mi zboară prin gând\"\"
\"ziua când a plecat în fiorduri\"
\"era atinsă de corbi
eu nu am simțit decât vântul\"
\"când merge pe mare fără numele meu în inimă\"
\"\"dau ocol de șapte ori pământului
până la desprinderea ultimă
și atunci îmi închid inima
ca pe o criptă de bronz\"\"
\"de atunci cresc pui de tigri în jurul trupului\"
\"\"și privesc cum orizontul
aruncă albatroși
la picioarele Domnului\"\"

Râdurile încadrate cu \"\" sunt luate din...
Finalul spune tot.

Nu știu să spun nimic în plus.

Noroc bun!
MA

Scrisoarea soldatului necunoscut
(cu o probabilitate de unu la una)

am să prefac războaiele în pace
iar timpul dacă nu e infinit
îl voi închide într-un cerc mai mic
te voi căuta până și-n miez de stele
căci fără tine-mi par un pumn de nuci
să știi că vin, tu ești a mea putere
și toate doar prin tine se supun
vin
vin să mi te-aduc

Am vrut neapărat să las prima dată aici scrisoarea, urmează să o pun și în sticla din pagina mea, cu trimitere spre scrisoarea ta, apoi valurile vor decide.

Mulțumesc pentru lectură și inspiratie.

Noroc bun!
MA

Floarea din aer

Ce iute trece timpul,
anotimpul cu poze ofilite
în care se mai văd
doi ochi și o nervură
cât o gură
de glasul ei aievea
urechile-mi răsună
și mă trezesc dansând
prin camerele goale
pe ritmuri ce măsoară
cât a trecut de când
pământul nu era pământ

Acesta este comentariul meu aici, trezit din amintiri vii. Mulțumesc.

Noroc bun!
Ioan

Până și Nietzsche a avut decența de a folosi semnul întrebări după cele spuse de el? Din păcate, în zilele noastre punctul este cel care întreabă și răspunde în același timp, domnule Horia Patrascu?

Sănătate, noroc și inspirație!
Ioan

\"Câte întrebări, câte răspunsuri..
alergări, lacrimi și zâmbete.
Câtă ură și câtă milă..
priviri, gesturi și lumină.\"

Defapt ne a-pasă \"toate câte se întâmplă\" mai sus. Așa îmi imaginez că ar răspunde ei.

Plăcut.

Noroc bun!
MA

O prezentare interesantă. Da, o carte care merită citită, generând o confruntare între temerile și speranțele oamenilor față de viitor și față de această aparent ciudată lege a diversității, promovată de natură. O lege pe care rațiunea cam greu o poate cuprinde, dacă nu cumva e imposibil de cuprins, și totuși tocmai ea o contestă într-o formă sau alta. Și ca să înclin ușor balanța în favoarea naturii, zic așa: oricât de departe ai fi de stele, lumina lor tot nu e identică, și oricât de aproape ai fi de ele tot departe ești.

Uneori sunt mai pofticios pe astfel de subiecte, atât cât mă pricep, fără pretenții.

Am să caut cartea.Mulțumesc.

Noroc bun!
MA

Poezie pentru deșteptarea sufletului și legănarea trupului. Un dans în cuvinte.

Noroc bun!
MA

Prima zvâcnire de sânge albastru prin venele poeziei cu trup de hârtie. Felicitări!

Cu emoție de cititor.

Noroc bun!
MA Ioan

E posibil ca M. să cunoască la rândul lui \"nevoia de poveste\", și poate ar scrie ceva simetric cu această poveste, dar, puterea unui astfel de gest nu poate fi mânuită oricum, oricând și de oricine, din păcate.

Remarc o bună cursivitate a ideilor și un sâmbure de adevăr, nu spun care.

Plăcut.

Noroc bun!
Ioan

Cu așa titlu de volum sigur mi-ai răpi privirea undeva pe raftul unei librării sau biblioteci. Dar uite că am plăcerea unui preludiu de răpire, chiar aici pe agonia.

Felicitări!

Noroc bun!
MA Ioan

\"Dă-mi mâna și hai să fugim\"

Doi oameni, aripi unite prin mâini, devenind pasărea paradis. Iată zborul...

Noroc bun!
MA

\"Seara așternem cearșafuri de nisip în camere\"

Da, ce desfătare să te lași cuprins de răceala moale a cearșafurilor de nisip( căldură mare...). Îți oferă suficientă detașare pentru a începe un vis în care \"pereții devin albi ca o dimineață începută prea devreme\"(ce bine ai sesizat atmosfera acelor dimineți, în care toate sunt de o prospețime albă).

\"Numărăm pașii\" \"la limita întunericului\"până când deslușim oglinzile și toate zilele noastre în ele\"

Eu așa am citit. Așa simt întunericul, ca pe o oglidă neluminată.

Noroc bun!
MA

De fiecare dată vă citesc cu plăcere. Pot să citesc oricare din textele de pe pagina dumneavostră, fără teama că va fi altceva decât poezie.

\"îți tai părul. Aud sîsîitul fiecărui fir,
ieșirea lui din pămînt în chip de izvor fermecat\"

Poate e timpul ca fiecare om să își aculte pământul, \"în cele din urmă, mormînt.\"

Noroc bun!
MA

Dacă \"drinkălismul se va impune rapid ca stil literar mondial\" (ce mândru citat, zâmbesc), atunci am și eu o nelămurire:
Cititorii trebuie să se afle în aceeași stare de grație?
Dacă DA și nu numai, mai vreau să știu care ar fi pragul minim legal de alcoolemie pentru a putea înțelege opera în toată complexitatea ei \"de cobră în zbor\". (sunt numai zâmbet). Așa, ca să știu de care și cât vin să îmi cumpăr. Sau poate că m-am trezit prea târziu, gata mușcat de cobră...


Noroc bun!
(spus cu mâna dusă spre piept și cu o ușoară aplecare a trunchiului, ca întotdeauna, fie și numai în gând)

MA

\"Pe fața ta lumina plânge
Din alb împrumutând iertare
De a nu te fi cunoscut
Măcar în prima înserare\"

Pentru că timpul a fost primul gând creator, în care trăim și astăzi... Dar cine poate să aline povara gândului,noi, bitete secunde?

Uite cum se adună cuvintele la sfat, vor să afle care a fost primul gând iscat în omul ce sunt.

Plăcut.

Noroc bun!
MA

Ce tristă-i răbdarea dintre ei, tot potrivind, tot zăbovind. Dar poate că într-o zi ușa va avea doua fețe, cheile se vor înltâlni, iar somnul, dulcele somn va fi lin, lin, de două ori pentru doi.

\"...în dimineață s-adormim
grași de lumină
\"

Plăcut.

Noroc bun!
MA