Poezie
“Speranța alungă până și tristețea morții”
1 min lectură·
Mediu
“Speranța alungă până și tristețea morții”
PREOT ANONIM
Nu moartea mă-nspăimântă ,Doamne
Când trec umil prin ceasurile reci
Cu sufletul închis în triste toamne
Și gânduri prinse-n idealuri seci !
Vreau zilnic să câstig un strop de libertate,
Legat prin mii de funii de trecutul mort
Și agresat de hăul de eternitate ,
În care se ascunde un tăinuit avort....
Mă-ngrozește atâta nepăsare
Cuprinsă –n fibra acestui neam zdrobit,
Soarele nostru încă nu răsare ,
Fiindcă-i mereu pierdut în asfințit !
Doar în biserici mici din lemn uscat
Se împletește ruga mea fierbinte
Cu lacrima martirului crucificat ,
În urmă nu-i nimic ... ce-o fi-nainte ?
001.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioan stoian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
ioan stoian. ““Speranța alungă până și tristețea morții”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-stoian/poezie/1780124/speranta-alunga-pana-si-tristetea-mortiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.