Poezie
Nu știu să îți răspund, nepoată
1 min lectură·
Mediu
Antoniei
M-ai întrebat de multe ori,
De ce se aștern ca fulgii de zăpadă
Petalele din florile de măr
Când vin colindătorii în ogradă?
Odată cu Crăciunul, de cu zori
De ce se aud cântări și pe pământ, și-n cer?
Tu iartă-mă te rog, nepoată
N-am reușit să-ți dau nici un răspuns
Și n-am să pot răspunde vreodată.
Întrebărilor pe care tu le-ai pus:
Ce-i leru-i ler?(Acest cuvânt nedeslușit)
De ce a plâns Iisus
Când a venit
Și-n iesle s-a născut?
Nici cheia de la Rai n-a vrut
Nici preamăriri, nici bogății
Pe care oamenii le-au strâns
Din pământești împărății…
Cum s-a oprit Iisus din plâns
Atunci când prea Sfânta Fecioară
L-a ridicat spre cer de subțiori
Și a grăit cu glasul stins:
-Tu ai venit aici să înveți să mori
Ca Lumea să nu moară?
00716
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioan stoian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
ioan stoian. “Nu știu să îți răspund, nepoată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-stoian/poezie/14176741/nu-stiu-sa-iti-raspund-nepoataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.